×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA 2 PARALIPOMENON

Capitolul 20

Moaviteanii, amoniteanii şi asirii sculându-să împrotiva lui Iosafat, el vestind post şi împreună cu norodul rugându-să lui Dumnezeu, împrotivnicii bătându-să întră sineşi, multe prăzi culeage de la ei. Însă, pentru legătura ce au făcut cu Ohozia, îl ceartă prorocul şi Domnul îl pedepseaşte.

1 Şi după aceastea, au venit fiii lui Moav şi fiii lui Amon, şi, împreună cu ei, din amaniteani asupra lui Iosafat, să dea războiu.

2 Şi au venit şi au spus lui Iosafat, zicând: „Venit-au asupra ta mulţime multă de preste mare, de la Siriia, şi, iată, sânt în Asasan Tamar, aceasta easte Engadi”.

3 Şi s-au spăriiat, şi au dat Iosafat faţa sa, ca să caute pre Domnul, şi au strigat post în tot Iuda.

4 Şi s-au adunat Iuda ca să caute pre Domnul şi au venit de la toate cetăţile Iudei să caute pre Domnul.

5 Şi s-au sculat Iosafat întru adunarea Iudei în Ierusalim, în Casa Domnului, înaintea curţii ceii noao.

6 Şi au zis: „Doamne, Dumnezeul părinţilor miei, au nu Tu eşti Dumnezeu în ceriu sus şi domneşti preste toate împărăţiile neamurilor? Şi în mâna Ta easte tăriia şi putearea, şi nu easte cine să stea împrotiva Ta?

7 Au nu eşti Tu Domnul Cel ce ai pierdut pre cei ce lăcuia pământul acesta de cătră faţa norodului Tău, Israil, şi l-ai dat pre el seminţiei lui Avraam, celui iubit al Tău în veac?

8 Şi au lăcuit într-însul şi au zidit întru el sfinţeniia numelui Tău, zicând:

9 «De vor veni asupra noastră reale, sabie, judecată, moarte, foamete, să stăm înaintea casii aceştiia şi înaintea Ta, că numele Tău să numeaşte preste casa aceasta, şi să strigăm cătră Tine, din năcazul nostru, şi ne vei auzi şi ne vei mântui».

10 Şi acum, iată, fiii lui Amon şi a lui Moav şi muntele Siir, la care n-ai lăsat pre Israil ca să treacă printr-înşii, când au ieşit din pământul Eghiptului, ci s-au abătut de la ei şi nu i-au pierdut pre ei,

11 Şi acum, iată, ei să apucă a veni asupra noastră, să ne scoaţă pre noi din moştenirea noastră, carea ne-ai dat noao.

12 Doamne, Dumnezeul nostru, au nu vei judeca întru dânşii? Că nu putem noi sta împrotiva aceştii mulţime multă, care au venit asupra noastră.

13 Şi nu ştim ce vom face lor, ci numai cătră Tine sânt ochii noştri!”

14 Şi tot Iuda sta înaintea Domnului, şi pruncii lor şi muierile lor.

15 Şi preste Oziil al lui Zaharia, cel din fiii lui Vaneu, din fiii lui Eleil, a lui Matania, levitului, celui din fiii lui Asaf, s-au făcut preste el Duhul Domnului întru adunare.

16 Şi au zis: „Ascultaţi tot Iuda şi cei ce lăcuiţi în Ierusalim şi împăratul Iosafat, aceastea zice Domnul voao înşivă: «Să nu vă spăriiaţi, nici să vă teameţi de faţa aceştii gloate multă, că nu easte al vostru războiul, ci a lui Dumnezeu.

17 Mâne vă pogorâţi asupra lor, că, iată, să vor sui cătră suişul lui Asis şi veţi afla pre ei la capul râului pustiei lui Ieriil.

18 Nu voi vă veţi război, aceastea înţeleageţi, şi veţi vedea mântuirea Domnului cu voi, Iuda şi Ierusalimul, să nu vă teameţi, nici să vă spăimântaţi a ieşi mâne întru întâmpinarea lor, că Domnul va fi cu voi!»”

19 Şi plecându-să Iosafat pre faţa sa, şi tot Iuda şi lăcuitorii Ierusalimului, au căzut înaintea Domnului, ca să se închine Domnului.

20 Şi s-au sculat leviţii din fiii lui Caat şi din fiii lui Core, să laude pre Domnul Dumnezeul lui Israil cu glas mare foarte.

21 Şi mânecând dimineaţă, au ieşit la pustiia Tecos, şi când ieşea ei au stătut Iosafat, şi au strigat şi au zis: „Ascultaţi-mă, Iuda şi cei ce lăcuiţi în Ierusalim, creadeţi Domnului Dumnezeului nostru şi vă veţi întări, creadeţi prorocului Lui, şi veţi fi cu noroc!”

22 Şi sfătuindu-să cu norodul, au pus pre cântăreţi şi pre lăudători să mărturisească şi să laude ceale sfinte, mergând înaintea puterii şi zicând: „Mărturisiţi-vă Domnului, că în veac e mila Lui!”

23 Şi când au început ei a lăuda şi a mărturisi, au dat Domnul războiu pre fiii lui Amon asupra lui Moav şi pre muntele Siir, carii ieşisă asupra Iudei, şi s-au înfrâmt.

24 Şi s-au sculat fiii lui Amon şi Moav asupra celor ce lăcuiesc în muntele Siir, ca să-i piiardă şi să-i sfărâme pre ei, şi după ce au sfârşit pre cei ce lăcuiesc în Siir, s-au sculat unii pre alţii să se piiardă.

25 Şi Iuda au venit la straja pustiei şi au privit şi au văzut mulţimea, şi, iată, era toţi morţi căzuţi pre pământ, nici unul nu era mântuit.

26 Şi au ieşit Iosafat şi norodul lui, ca să prade prăzile lor, şi au aflat dobitoace multe şi unealte şi prăzi şi vasă poftite, şi i-au prădat pre ei, şi au fost trei zile prădând ei prăzile, că era multe.

27 Şi au fost în zioa a patra, s-au adunat în Valea Binecuvântării, că acolo au binecuvântat pre Domnul, pentru aceaea au chemat numele locului aceluia Valea Binecuvântării până în zioa aceasta.

28 Şi s-au întors tot bărbatul Iudei în Ierusalim, şi Iosafat, povăţuitoriul lor, cu bucurie mare, că i-au bucurat pre ei Domnul despre vrăjmaşii lor.

29 Şi au întrat în Ierusalim cu alăute şi cu copuze şi cu trâmbiţe în Casa Domnului.

30 Şi s-au făcut frica Domnului preste toate împărăţiile pământului, auzind că Domnul au dat războiu asupra vrăjmaşilor lui Israil.

31 Şi au fost în pace împărăţiia lui Iosafat, şi l-au odihnit pre el Dumnezeul lui despre cei dimprejur.

32 Şi au împărăţit Iosafat preste Iuda, şi au fost de treizeci şi cinci de ani când au început a împărăţi, şi doaozeci şi cinci de ani au împărăţit în Ierusalim, şi numele mumei lui era Azuva, fata lui Sali.

33 Şi au umblat în căile tătâne-său, Asa, şi nu s-au abătut de la eale, ci au făcut ce e drept înaintea Domnului.

34 Însă ceale înalte mai era şi încă norodul nu şi-au îndreptat inima lor cătră Domnul Dumnezeul părinţilor lor.

35 Iară cealealalte cuvinte a lui Iosafat, ceale dintâi şi ceale de apoi, iată, scrise sânt în cuvintele lui Iu, a lui Anani, carele au scris Cartea Împăraţilor lui Israil.

36 Şi după aceastea, s-au însoţit Iosafat, împăratul Iudei, cu Ohozia, împăratul lui Israil, şi acesta au lucrat fărădeleage făcând, şi mergând la el,

37 Ca să facă corăbii să meargă în Tarsis, şi au făcut corăbii în Gasion Gaver.

38 Şi au prorocit Eliezer al lui Dodia din Marisis asupra lui Iosafat, zicând: „Pentru că te-ai însoţit cu Ohozia, au rupt Domnul lucrul tău şi au sfărâmat corabiile tale”. Şi n-au putut mearge în Tarsis.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.