×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA ÎMPĂRAŢILOR A PATRA

Capitolul 6

Eliseiu face de înoată fierul securii, şi pre ostaşii împăratului Asirili ca pre nişte orbi îi povăţuiaşte în Samariia, carii îl cerca să-l prinză pentru că descoperisă tainele împăratului Asiriei cătră împăratul lui Israil; şi apoi asirii, încungiurând Samariia, maicele îşi mânca pruncii pentru foamea, pentru aceaea porunceaşte împăratul să se omoară Eliseiu.

1 Şi au zis fiii prorocilor cătră Eliseiu: „Iată, locul întru care noi lăcuim înaintea ta ne easte strâmpt.

2 Să meargem până la Iordan şi să luom de acolo fieştecarele o grindă, şi să ne facem acolo lăcaşuri”. Şi au zis: „Meargeţi!”

3 Şi au zis unul dintr-înşii: „Fă bine, vino şi tu cu robii tăi!” Şi au zis Eliseiu: „Eu voiu mearge”.

4 Şi au mers cu ei, şi au venit la Iordan şi au tăiat leamne.

5 Şi, iată, unul răsturnând grinda, şi săcurea, sărind din codorişte, au căzut în apă şi au strigat: „O, doamne, şi aceasta împrumut o am fost luat”.

6 Şi au zis omul lui Dumnezeu: „Unde au căzut?” Şi i-au arătat lui locul, şi au tăiat un lemn şi l-au aruncat acolo, şi au înotat pre el săcurea.

7 Şi au zis: „Tinde-te şi o ia!” Şi au întins mâna sa şi o au luat.

8 Şi împăratul Siriei să războia asupra lui Israil şi au făcut sfat cu slugile sale, zicând: „În locul oarecarele Elmoni voiu tăbărî”.

9 Şi au trimis Eliseiu la împăratul lui Israil, zicând: „Păzeaşte, ca să nu treci prin locul acesta, că acolo Siriia easte ascunsă”.

10 Şi au trimis împăratul lui Israil la locul carele i-au zis lui Eliseiu şi s-au păzit de acolo nu o dată, au de doao ori.

11 Şi s-au turburat sufletul împăratului Siriei pentru cuvântul acesta, şi au chemat pre slugile sale şi au zis cătră ei: „Nu-mi veţi spune cine mă vinde la împăratul lui Israil?”

12 Şi au zis unul din slugile lui: „Nu, doamne al mieu, împărate, ci prorocul Eliseiu, carele easte în Israil, spune împăratului lui Israil toate cuvintele care le grăieşti în cămara aşternutului tău”.

13 Şi au zis: „Meargeţi şi vedeţi unde easte el, şi voiu trimite şi-l voiu prinde pre el”. Şi-i spusără lui, zicând: „Iată, în Dotaim”.

14 Şi au trimis acolo călăreţi şi cară şi puteare grea, şi au venit noaptea şi au încungiurat cetatea.

15 Şi s-au sculat de dimineaţă sluga lui Eliseiu şi au ieşit, şi, iată, cetatea era încungiurată de oaste şi de cai şi de cară, şi au zis sluga cătră el: „O, doamne, ce vom face?”

16 Şi au zis Eliseiu: „Nu te teame, că mai mulţi sânt cu noi, decât cu ei”.

17 Şi s-au rugat Eliseiu şi au zis: „Doamne, deşchide ochii slugii, să vază!” Şi au deşchis Domnul ochii lui şi au văzut, şi, iată, muntele era plin de cai şi de cară de foc împregiurul lui Eliseiu.

18 Şi s-au pogorât cătră el, iară Eliseiu s-au rugat cătră Domnul şi au zis: „Bate neamul acesta cu orbire!” Şi i-au bătut pre ei cu orbire, după cuvântul lui Eliseiu.

19 Şi au zis cătră ei Eliseiu: „Nu e aceasta cetatea şi nu e aceasta calea, veniţi după mine şi voiu duce eu pre voi la omul carele căutaţi”. Şi i-au dus pre ei în Samariia.

20 Şi au fost după ce au întrat în Samariia, au zis Eliseiu: „Deşchide, Doamne, ochii lor să vază!” Şi au deşchis Domnul ochii lor şi au văzut, şi, iată, era în mijlocul Samariei.

21 Şi au zis împăratul lui Israil cătră Eliseiu, deaca i-au văzut pre ei: „Au bătând, bate-i-voiu, părinte?”

22 Şi au zis Eliseiu „Nu-i bate, că nu i-ai prins cu sabiia ta şi cu arcul tău, ca să-i baţi, ci pune pâine şi apă înaintea lor, să mănânce şi să bea, şi să se ducă la domnul lor”.

23 Şi le-au pus lor mâncare multă, şi au mâncat şi au beut, şi au slobozit pre ei şi s-au dus la domnul lor, şi n-au mai adaos încă tâlharii Siriei a veni în pământul lui Israil.

24 Şi au fost după aceasta, au adunat fiiul lui Ader, împăratul Sirii(i), toată tabăra sa, şi s-au suit şi au şezut împregiurul Samariei.

25 Şi s-au făcut foamete mare în Samariia, şi, iată, atâta au şezut împregiurul ei, până ce au ajuns capul de asin cu cincizeci de sicli de arginţi, şi a patra parte de cav de găinaţ de porumb, cu cinci sicli de arginţi.

26 Şi când mergea împăratul lui Israil pre zid, au strigat o muiare cătră el, zicând: „Mântuiaşte-mă, doamne, împărate!”

27 Şi i-au zis ei împăratul: „Deaca nu te mântuiaşte Domnul, cum te voiu mântui eu, din arie, au din teasc?”

28 Şi i-au zis ei împăratul: „Ce easte ţie?” Şi au zis: „Muiarea aceasta au zis cătră mine: «Dă pre fiiul tău, şi-l vom mânca pre el astăzi, şi pre fiiul mieu îl vom mânca mâne».

29 Şi am fript pre fiiul mieu şi l-am mâncat, şi am zis cătră ea în zioa a doao: «Dă pre fiiul tău să-l mâncăm». Şi ea au ascuns pre fiiul său”.

30 Şi au fost deaca au auzit împăratul lui Israil cuvintele muierii, şi-au rupt hainele sale mergând pre zid, şi au văzut norodul sacul pre trupul lui, dinlăuntru.

31 Şi au zis împăratul: „Aceastea să facă mie Dumnezeu şi aceastea să-mi adaogă, de va sta capul lui Eliseiu, fiiului lui Safat, preste el astăzi!”

32 Iară Eliseiu şedea în casa sa şi bătrânii şedea cu el, şi împăratul au trimis un om înaintea feaţii sale, şi mai înainte de ce au venit solul acela la Eliseiu, au zis Eliseiu cătră bătrâni: „Au nu ştiţi că au trimis feciorul ucigaşului aici să-mi taie capul mieu? Vedeţi, când va veni trimisul acela, închideţi uşea şi-l năcăjiţi pre el la uşe, iată, nu sunetul picioarelor domnului lui după el easte?”

33 Încă grăind el, iată, şi trimisul s-au pogorât la el şi au zis: „Iată, răutatea aceasta de la Domnul easte, ce voiu mai aştepta de la Domnul?”

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.