×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA ÎMPĂRAŢILOR A PATRA

Capitolul 4

Văduvei ceii împresurate cu deatorii îi înmulţeaşte Eliseiu untuldelemn să se plătească de deatoraşi; pre fiiul somaniteancii, pre carele îl vestisă ei, din morţi îl deşteaptă şi, turnând făină preste fiertură, i-au luat amărâciunea; şi cu puţinteale pâini pre mulţi au săturat.

1 Şi o muiare din fiii prorocilor striga cătră Eliseiu, zicând: „Robul tău, bărbatul mieu, au murit, şi tu ai cunoscut că robul tău era om cu frica lui Dumnezeu, şi deatornicul au venit să ia pre amândoi fiii miei, să-i fie lui robi”.

2 Şi au zis cătră ea Eliseiu: „Ce să-ţi fac? Spune-mi ce ai în casă?” Iară ea au zis: „Nu are roaba ta nimica în casă, fără numai puţin untdelemn, cu care să mă ung”.

3 Şi au zis cătră ea: „Mergi şi ceare ţie vase din afară de la toţi vecinii tăi, deşearte, nu puţine.

4 Şi întră şi închide uşa preste tine şi preste fiii tăi, şi toarnă în vasele aceastea, şi ce să va umplea vei luoa”.

5 Şi s-au dus de la el şi au făcut aşea, şi au închis uşa preste sine şi preste fiii săi, şi ei apropiia vasăle cătră ea, şi ea turna.

6 Şi au fost deaca s-au umplut vasăle, au zis cătră fiii săi: „Mai apropiiaţi cătră mine vase!” Iară ei au zis ei: „Nu mai easte încă vas”. Şi au stătut untuldelemn.

7 Şi au venit şi au spus omului lui Dumnezeu, şi au zis Eliseiu: „Mergi şi vinde untuldelemn şi plăteaşte cametele tale, iară tu şi fiii tăi veţi trăi cu celalalt untdelemn, ce va rămânea”.

8 Şi s-au făcut ziuo şi au trecut Eliseiu la Soman, şi era acolo o muiare mare şi l-au oprit pre el să mănânce pâine; şi să abătea el de multe ori acolo şi întra de mânca pâine.

9 Şi au zis muiarea cătră bărbatul său: „Iată, am cunoscut că om sfânt a lui Dumnezeu easte acesta, carele treace pre la noi pururea.

10 Să-i facem lui un foişor mic, şi să-i punem lui acolo pat şi masă şi scaon şi sfeajnic, şi va fi când va vrea să între el la noi, să va abate acolo”.

11 Şi au fost într-o zi şi au întrat acolo, şi s-au abătut în foişor şi au dormit acolo.

12 Şi au zis cătră Ghiezi, sluga sa: „Chiiamă la mine pre somaniteanca aceasta!” Şi o au chemat şi au stătut ea înaintea lui.

13 Şi au zis lui: „Zi cătră dânsa: «Iată, ai gătit noao toată gătirea aceasta, ce vei să-ţi fac ţie? Au, doară, tu ai cuvânt cătră împăratul sau cătră domnul puterii?” Iară ea au zis: „Întră norodul mieu eu lăcuiesc, odihnindu-mă”.

14 Şi au zis cătră Ghiezi: „Dar ce să cade să-i fac ei?” Şi au zis Ghiezi, sluga lui: „Mai ales, fiiu nu are ea şi bărbatul ei easte bătrân”.

15 Şi au zis: „Cheamă-o pre ea”. Şi o au chemat şi au stătut la uşe, şi au zis Eliseiu cătră dânsa:

16 „În vreamea aceasta şi în ceasul acesta, fiind tu vie, vei zemisli fiiu”. Iară ea au zis: „Nu, domnul mieu, omul lui Dumnezeu, nu amăgi pre roaba ta!”

17 Şi au luat muiarea în pântece şi au născut fiiu în vreamea aceaea şi în ceasul acela, precum i-au zis ei Eliseiu.

18 Şi au crescut pruncul, şi au fost când au ieşit pruncul cătră tatăl său la săcerători, au zis cătră tatăl său:

19 „Capul mieu, capul mieu!” Şi au zis cătră slugă: „Du-l la mumă-sa!”

20 Şi l-au dus la mumă-sa şi au adormit pre genunchele ei până la amiiazăzi, şi au murit.

21 Şi l-au suit pre el în foişor şi l-au pus pre patul omului lui Dumnezeu, şi au încuiat casa şi au ieşit, şi au chemat pre bărbatul său şi au zis:

22 „Trimite-mi o slugă şi o asină, şi voiu alerga la omul lui Dumnezeu şi mă voiu întoarce”.

23 Iară bărbatul ei au zis: „Pentru ce să mergi la dânsul astăzi, nici fiind lună noao, nici sâmbătă?” Iară ea au zis: „Pace!”

24 Şi au pus şeaoa pre asină şi au zis cătră sluga sa: „Pasă, şi umblă, nu zăbovi a încăleca, precum zic ţie: «Vino!». Şi vei mearge şi vei sosi la omul lui Dumnezeu, în Muntele Carmilului”.

25 Şi au mers şi au sosit la omul lui Dumnezeu în Muntele Carmilului, şi au fost, deaca o au văzut pre ea Eliseiu venind, au zis cătră Ghiezi, sluga sa: „Iată, somaniteanca.

26 Aleargă acum întru întâmpinarea ei şi să-i zici ei: «Pace e ţie?» Şi au alergat întru întâmpinarea ei şi au zis ei: „Pace e ţie? Pace e bărbatului tău? Pace e pruncului?” Iară ea au zis: „Pace”.

27 Şi au venit la Eliseiu, în munte, şi s-au apucat de picioarele lui, şi s-au apropiat Ghiezi, ca să o dea în laturi, şi au zis Eliseiu: „Lasă-o pre ea, că sufletul ei întristat easte într-însa, şi Domnul au ascuns de mine, şi nu mi-au spus”.

28 Şi au zis ea: „Au, doară, am cerut fiiu de la domnul mieu? Că am zis: «Nu amăgi pre mine!»” Şi au zis Eliseiu lui Ghiezi: „Încinge mijlocul tău şi ia toiagul mieu în mâna ta, şi mergi.

29 Şi de vei afla vreun om, să nu-l blagosloveşti pre el, şi de te va blagoslovi pre tine om, să nu-i răspunzi lui, şi să pui toiagul mieu preste faţa pruncului”.

30 Şi au zis muma pruncului: „Viu e Domnul şi viu e sufletul tău, de te voiu lăsa”. Şi s-au sculat Eliseiu şi au mers după dânsa.

31 Iară Ghiezi au mers mai înainte de ei şi au pus toiagul lui pre faţa pruncului, şi n-au fost glas, nici auzire, şi s-au întors întru întâmpinarea lui şi i-au spus lui, zicând: „Nu s-au sculat pruncul”.

32 Şi au întrat Eliseiu în casă, şi, iată, pruncul era pus mort pre patul lui.

33 Şi au întrat Eliseiu în casă, şi au încuiat uşea după ei amândoi şi s-au rugat Domnului.

34 Şi s-au suit şi s-au culcat pre prunc, şi şi-au pus gura sa pre gura lui, şi ochii săi preste ochii lui, şi mâinile sale preste mâinle lui, şi s-au plecat preste dânsul, şi s-au încălzit trupul pruncului.

35 Şi s-au întors şi au umblat prin casă încoace şi încolea, şi s-au suit şi s-au culcat preste prunc până de şeapte ori, şi au deschis pruncul ochii săi.

36 Şi au strigat Eliseiu cătră Ghiezi şi au zis: „Chiiamă pre somaniteanca aceasta!” Şi o au chemat pre ea, şi au întrat la dânsul şi au zis Eliseiu: „Ia-ţi pre fiiul tău”.

37 Şi au întrat muiarea şi au căzut la picioarele lui, şi s-au închinat lui până la pământ, şi şi-au luat pre fiiul său şi au ieşit.

38 Şi Eliseiu s-au întors în Galgala, şi foamete era pre pământ, şi fiii prorocilor şedea înaintea lui, şi au zis Eliseiu slugii sale: „Pune căldarea cea mare şi fiiarbe fiertură fiilor prorocilor!”

39 Şi au ieşit în ţarină să culeagă ariota şi au aflat în ţarină o viţă sălbatecă, şi au cules din ea curcubeţeale sălbatece, plină haina sa, şi au venit şi le-au pus în căldarea cea cu fiertură, că n-au ştiut.

40 Şi au turnat oamenilor să mânce, şi au fost când mânca ei din fiertură şi, iată, au strigat şi au zis: „Moartea e în căldare, omule a lui Dumnezeu!” Şi n-au putut să mănânce.

41 Şi au zis: „Luaţi făină şi puneţi în căldare!” Şi au zis Eliseiu cătră Ghiezi, sluga sa: „Toarnă norodului să mănânce!” Şi nu au mai fost nimica rău în căldare.

42 Şi venind un om din Vetarisa, au adus la omul lui Dumnezeu, din pârga roadelor, doaozeci de pâni de orz şi legătură de smochine în traista sa, şi au zis: „Daţi-le norodului să mănânce!”

43 Şi au zis sluga lui: „Ce voiu da aceastea la o sută de oameni?” Şi au zis: „Dă norodului să mănânce, că aceastea zice Domnul: «Mânca-v-or şi va rămânea»”.

44 Şi au mâncat şi au rămas, după cuvântul Domnului.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.