×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA ÎMPĂRAŢILOR A TREIA

Capitolul 20

Asirii, încungiurând Samariia, să biruiesc de slugile boiarilor, şi în celalalt an iarăşi să taie în câmp. Iară prorocul ceartă pre împăratul Ahaav, căci au pus legătură cu feciorul lui Afer, împăratul Asiriei, şi viu l-au slobozit.

1 Şi feciorul lui Ader, împăratul Siriei, au adunat toată putearea sa şi s-au suit şi au încungiurat Samariia, şi treizeci şi doi de împăraţi cu dânsul, şi toată călărimea şi cară, să suiră şi încungiurară Samariia, şi deaderă războiu asupra ei.

2 Şi au trimis soli la Ahaav, împăratul lui Israil, în cetate.

3 Şi au zis cătră el: „Aceastea zice fiiul lui Ader: «Argintul tău şi aurul tău al mieu easte, şi muierile tale şi fiii tăi cei prea buni a meale sânt”.

4 Şi au răspuns împăratul lui Israil şi au zis: „Precum ai grăit, doamne al mieu, împărate, al tău sânt eu şi toate ale meale”.

5 Şi s-au întors solii şi au zis: „Aceastea zice fiiul lui Ader: «Eu am trimis la tine, zicând: ‚Argintul tău şi aurul tău şi muierile tale şi fiii tăi să le dai mie!

6 Că mâne într-acest ceas voiu trimite slugile meale la tine şi voiu cerca casa ta şi casele slugilor tale, şi va fi tot ce vor pofti ochii lor, ori preste ce vor pune mâinile sale vor luoa’»”.

7 Şi au chemat împăratul lui Israil pre toţi bătrânii pământului şi au zis: „Cunoaşteţi şi vedeţi, că răutate acesta caută, că au trimis la mine pentru muierile meale, şi pentru fiii miei şi pentru featele meale; argintul mieu, şi aurul mieu nu aş opri de cătră dânsul”.

8 Şi au zis lui bătrânii şi tot norodul: „Să nu-l asculţi şi să nu voieşti!”

9 Şi au zis solilor fiiului lui Ader: „Ziceţi domnului vostru: «Toate câte ai trimis cătră robul tău dintâiu voiu face, iară cuvântul acesta nu voiu putea să-l fac!»” Şi întorcându-să solii, i-au spus lui cuvântul.

10 Şi iară au trimis la el fiiul lui Ader, zicând: „Aceastea să-mi facă mie dumnezeii şi aceastea să-mi adaogă, de va agiunge ţărâna Samariei vulpilor tot norodului pedestraşilor miei”.

11 Şi au răspuns împăratul lui Israil şi au zis: „Destul easte, să nu să fălească cel gârbov ca cel oblu!”

12 Şi au fost când au răspuns lui cuvântul acesta, era bind el şi toţi împăraţii carii era cu el în corturi, şi au zis slugilor sale: „Faceţi şanţ!” Şi au făcut şanţ împregiurul cetăţii.

13 Şi, iată, un proroc au venit la Ahaav, împăratul lui Israil, şi au zis: „Aceastea zice Domnul: «Vezi toată mulţimea această mare? Iată, Eu voiu da pre ea astăzi în mâna ta şi vei cunoaşte că Eu sânt Domnul»”.

14 Şi au zis Ahaav: „Întru cine?” Şi au zis: „Aceastea zice Domnul: «Întru slugile boiarilor ţărâlor»”. Şi au zis Ahaav: „Cine va înceape războiul?” Şi au zis: „Tu”.

15 Şi au numărat Ahaav slugile boiarilor ţărâlor şi au fost trei sute treizeci şi doao, şi după aceasta au numărat norodul, pre tot feciorul de oaste, şeasezeci şi şeapte de mii.

16 Şi au ieşit la amiiazăzi, şi feciorul lui Ader bea îmbătându-să în Sochot, el şi împăraţii, cei treizeci şi doi de împăraţi carii era întru ajutoriu lui.

17 Şi au ieşit slugile boiarilor ţărilor dintâiu, şi au trimis fiiul lui Ader şi au spus împăratului Siriei, zicând: „Bărbaţi au ieşit din Samariia”.

18 Şi le-au zis lor: „De ies spre pace, prindeţi-i pre ei vii, şi de ies spre războiu, vii prindeţi-i pre ei”.

19 Şi au ieşit din cetate slugile boiarilor ţărilor, şi putearea după ei.

20 Şi au ucis fieştecarele pre cel ce venea împrotiva sa şi au îndoit fieştecarele pre cel dimprotiva sa, şi fugea sirii şi i-au gonit pre ei Israil, şi fiiul lui Ader au scăpat pre calul unuia călăraş.

21 Şi au ieşit împăratul lui Israil şi au luat toţi caii şi carăle, şi au făcut rană mare în Siriia.

22 Şi au venit prorocul la împăratul lui Israil şi au zis: „Întăreaşte-te, şi cunoaşte şi vezi ce vei face, căci când să va întoarce anul, fiiul lui Ader, împăratul Siriei, iară să va sui asupra ta”.

23 Şi slugile împăratului Siriei au zis cătră el: „Dumnezeii munţilor, Dumnezeul lui Israil, şi nu Dumnezeul văilor? Pentru aceaea s-au întărit mai mult decât noi, iară de vom înceape noi războiul pre şes, cu adevărat ne vom întări mai mult decât dânşii.

24 Şi fă cuvântul acesta, şi slobozi pre fieştecarele împărat la locul său şi pune în locul lor domni.

25 Şi-ţi înnoiaşte puteare, după putearea ce au căzut de la tine, şi călărime după călărime, şi cară după cară, şi vom da războiu asupra lor la şes şi ne vom întări preste ei”. Şi au ascultat cuvântul şi au făcut aşea.

26 Şi au fost deaca au trecut anul, au numărat fiiul lui Ader Siriia şi s-au suit în Afeca, la războiu, asupra lui Israil.

27 Şi fiii lui Israil s-au numărat şi au mers întru întimpinarea lor, şi au tăbărât Israil în preajma lor ca doao turme de capre, iară Siriia au umplut pământul.

28 Şi au venit omul lui Dumnezeu şi au zis împăratului lui Israil: „Aceastea zice Domnul: «Pentru că au zis Siriia: ‚Dumnezeul munţilor e Domnul Dumnezeul lui Israil, iară nu Dumnezeul văilor’, da-voiu putearea cea mare aceasta în mâna ta şi vei cunoaşte că Eu sânt Domnul»”.

29 Şi au tăbărât aceştia împrotiva acelora şeapte zile, şi au fost în zioa a şeaptea, s-au apropiiat războiu şi au bătut Israil pre Siriia, o sută şi doaozeci de mii de pedestri într-o zi.

30 Şi au fugit cei ce au rămas în cetatea Afeca şi au căzut zidul preste doaozeci şi şeapte de mii de oameni, din cei ce rămăsease, iară fiiul lui Ader au fugit şi au întrat în casa cea de dormit în cămară.

31 Şi au zis cătră el slugile lui: „Iată, ştim că împăraţii casii lui Israil împăraţii milii sânt, să punem, dară, sacii noştri pre mijloacele noastre şi funi preste capetele noastre şi să ieşim la împăratul lui Israil, că doară va lăsa vii sufletele noastre”.

32 Şi s-au încins cu saci preste mijloacele lor, şi au pus funi preste capetele lor, şi au zis împăratului lui Israil: „Robul tău, fiiul lui Ader, zice: «Să trăiască sufletul mieu!»” Şi au zis: „De trăiaşte încă, fratele mieu easte!”

33 Şi oamenii vrăjiră şi adevărară, şi aleasără cuvântul din rostul lui, şi au zis: „Fratele tău e feciorul lui Ader”. Şi au zis: „Întraţi şi luaţi pre el!” Şi au ieşit la el feciorul lui Ader şi l-au suit pre el la dânsul în car şi au zis cătră el:

34 „Cetăţile care le-au luat tatăl mieu de la tatăl tău le voiu da ţie înapoi, şi ieşiri voiu pune ţie în Damasc, în ce chip au pus tatăl mieu în Samaria, şi eu cu făgăduinţă te voiu slobozi”. Şi i-au pus lui făgăduinţă şi l-au slobozit.

35 Iară un om din fiii prorocilor au zis cătră deaproapele său, cu cuvântul Domnului: „Loveaşte-mă!” Şi n-au vrut omul să-l lovească.

36 Şi au zis cătră el: „Pentru ce nu ai ascultat de cuvântul Domnului, iată, tu te duci de la mine şi te va lovi pre tine un leu!” Şi s-au dus de la dânsul, şi l-au aflat pre el un leu şi l-au ucis pre dânsul.

37 Şi au aflat pre alt om şi i-au zis lui: „Loveaşte-mă!” Şi l-au lovit pre el omul şi, lovindu-l, l-au zdrobit.

38 Şi au mers prorocul şi au stătut înaintea împăratului lui Israil în cale, şi şi-au legat cu o curea ochii săi.

39 Şi au fost când mergea împăratul pre aproape, el au strigat cătră împăratul şi au zis: „Robul tău au ieşit la oastea războiului şi, iată, un om au adus la mine pre alt om şi au zis cătră mine: «Păzeaşte pre omul acesta, iară de cumva fugind va fugi, sufletul tău va fi pentru sufletul lui, sau un talant de argint vei plăti!»

40 Şi au fost când au căutat robul tău încoace şi încolea, şi acela nu era”. Şi au zis cătră el împăratul lui Israil: Iată, judecata la mine, ai ucis!”

41 Şi au sârguit şi au luat cureaoa de la ochii lui, şi l-au cunoscut pre el împăratul lui Israil că din proroci easte el.

42 Şi au zis cătră el: „Aceastea zice Domnul: «Pentru că ai slobozit din mâna ta pre om vreadnic de moarte, va fi sufletul tău pentru sufletul lui, şi norodul tău pentru norodul lui»”.

43 Şi s-au dus împăratul lui Israil măhnit şi trist, şi au venit în Samariia.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.