×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA A DOAO A ÎMPĂRAŢILOR

Capitolul 13

Avesalom ospătându-să, omoară pre Amnon pentru că să amestecasă cu soru-sa, Tamar, şi mâniindu-să tatăl său, în trei ani au fost pribeag Avesalom la împăratul Ghedeur.

1 Şi au fost după aceasta, şi Avesalom, fiiul lui David, avea o soră frumoasă la chip foarte, şi numele ei era Tamar, şi o au iubit pre ea Amnon, fiiul lui David.

2 Şi să năcăjea Amnon, cât s-au bolăvit pentru Tamar, soru-sa, căci era ea fecioară, şi greu era întru ochii lui Amnon a face ei ceva.

3 Şi avea Amnon un priiaten, şi numele lui era Ionatan, fiiul lui Samaa, fratelui lui David, şi Ionatan era om înţălept foarte.

4 Şi au zis lui: „Ce-ţi easte de boleşti aşea, fiiule al împăratului, dimineaţa, dimineaţaa, spune mie”. Şi au zis Amnon lui: „Pre Tamar, sora lui Avesalom, fratelui mieu, eu o iubesc”.

5 Iară Ionatan au zis lui: „Culcă-te pre patul tău şi te fă bolnav, şi va întra tatăl tău să te vază, şi să zici cătră el: «Să vie Tamar, soru-mea, şi să-mi dea de mâncare, şi să facă înaintea ochiilor mieib bucată, ca să văz şi să mănânc din mâinile ei»”.

6 Şi culcându-să Amnon, au bolit, şi au întrat împăratul să-l vază, şi au zis Amnon cătră împăratul: „Să vie Tamar, sora mea, şi să sucească înaintea ochilor miei doi colăcei, şi voiu mânca din mâinile ei”.

7 Şi au trimis David la Tamar acasă, zicând: „Mergi în casa fratelui tău, Amnon, şi fă lui de mâncare”.

8 Şi au mers Tamar în casa lui Amnon, fratelui său, şi el era culcat, şi au luat făină şi au frământat, şi au sucit înaintea ochilor lui, şi au copt colăceii.

9 Şi luând tigaia în carea turna, au turnat înaintea lui, iară el nu au vrut să mănânce, şi au zis Amnon: „Scoateţi pre tot omul de la mine”. Şi au scos pre tot omul de la el, şi au zis Amnon cătră Tamar:

10 „Adă-mi înlăuntru în cămară mâncarea, şi voiu mânca din mâna ta”. Şi au luat Tamar colăceii care-i făcusă, şi i-au dus înlăuntru, la Amnon, fratele său, la aşternut.

11 Şi i-au dat să mănânce, iară el s-au apucat de ea, şi au zis cătră ea: „Vino de te culcă cu mine, sora mea”.

12 Iară ea au zis cătră el: „Nu, fratele mieu, să nu mă smereşti, că nu să va face aşea în Israil, să nu faci nebuniia aceasta.

13 Şi eu unde voiu purta ocara mea? Şi tu vei fi ca unul dintră cei făr’ de minte în Israil, şi acum grăiaşte, dară, cătră împăratul, că nu mă va opri de cătră tine”.

14 Şi nu au vrut Amnon să asculte de cuvântul ei, şi o au biruit pre ea, şi o au smerit, şi s-au culcat cu ea.

15 Şi o au urât pre ea Amnon ură mare foarte, că mai mare era ura cu carea o au urât pre ea, decât dragostea, cu care o au iubit pre ea, şi a zis ei Amnon: „Scoală-te şi te du”.

16 Şi au zis Tamar lui: „Ba, frate, că mai mare easte răul cel de apoi decât cel dintâiu care l-ai făcut cu mine, ca să mă scoţi afară pre mine”. Şi nu au vrut Amnon să asculte de cuvântul ei.

17 Şi chemând pre sluga sa, carele era ispravnic preste casa lui, au zis cătră el: „Scoate pre aceasta afară de la mine şi închide uşea după ea”.

18 Şi ea era îmbrăcată cu haină pestriţă, că aşea să îmbrăca featele împăratului ceale fecioare cu îmbrăcămintele lor, şi o au scos pre ea sluga lui afară şi au închis uşea după ea.

19 Şi luând Tamar cenuşe, au pus pre capul său, şi haina sa cea pestriţă cu carea era îmbrăcată o au rupt, şi puindu-şi mâinile sale preste capul său, mergea şi striga.

20 Şi au zis cătră ea Avesalom, fratele ei: „Au, doară, Amnon, fratele tău, au umblat cu tine? Ci acum, sora mea, taci, că fratele tău easte, nu pune întru inima ta, ca să grăieşti cuvântul acesta”. Şi au şezut Tamar văduvă în casa lui Avesalom, fratelui său.

21 Şi au auzit împăratul David toate cuvintele aceastea, şi s-au mâniiat foarte, şi nu au vrut să întristează duhul lui Amnon, fiiului său, că-l iubea pre el, pentru că el era cel întâiu născut a lui.

22 Şi nu au grăit Avesalom cu Amnon nici rău, nici bine, că urâse Avesalom pre Amnon, pentru că au smerit pre Tamar, sora lui.

23 Şi au fost după doi ani de zile, când tundea lui Avesalom în Velasor, care să ţine de Efraim, au chemat Avesalom pre toţi fiii împăratului.

24 Şi au venit Avesalom la împăratul şi au zis: „Iată, tund robului tău, să meargă, dară, împăratul şi slugile lui cu robul tău”.

25 Şi au zis împăratul cătră Avesalom: „Cu fiiul mieu, să nu meargem noi toţi, şi să te îngreoiem”. Şi l-au silit pre el, el nu au vrut să meargă, ci l-au blagoslovit pre el.

26 Şi au zis Avesalom cătră el: „Deaca nu, să meargă cu noi Amnon, fratele mieu”. Şi împăratul i-au zis lui: „Pentru ce să meargă cu tine?”

27 Şi l-au silit pre el Avesalom, şi au slobozit pre Amnon şi pre toţi fiii împăratului cu el, şi au făcut Avesalom ospăţ, ca un ospăţ împărătesc.

28 Şi au poruncit Avesalom slugilor sale, zicând: „Vedeţi deaca să va veseli inima lui Amnon de vin, şi voiu zice cătră voi: «Bateţi pre Amnon!», şi-l omorâţi, să nu vă teameţi, că eu vă poruncesc voao, îmbărbătaţi-vă şi fiţi fiii puterii”.

29 Şi slugile lui Avesalom au făcut lui Amnon precum le-au poruncit lor Avesalom, şi sculându-să toţi fiii împăratului, au şezut fieştecarele pre muşcoiul său, şi au fugit.

30 Şi au fost fiind încă ei pre cale, au venit veaste la David, zicând: „Bătut-au Avesalom pre toţi fiii împăratului, şi nici unul din ei nu au rămas”.

31 Şi sculându-să împăratul, şi-au rupt hainele sale şi s-au culcat pre pământ, şi toate slugile lui care sta împregiurul lui şi-au rupt hainele sale.

32 Şi răspunzind Ionadav, fiiul lui Samaa, fratelui lui David, au zis: „Să nu gândească domnul mieu, împăratul, că pre toţi pruncii, fiii împăratului, i-au omorât, că numai Amnon singur au murit, că în gura lui Avesalom era pus din zioa în carea au smerit pre Tamar, sora lui.

33 Şi acum să nu puie domnul mieu, împăratul, în inima sa cuvântul acesta, zicând: „Toţi fiii împăratului au murit”, că numai Amnon singur au murit.

34 Şi Avesalom au fugit. Şi sluga, străjeariul, au râdicat ochii săi, şi au văzut, şi, iată, norod mult vinea pre cale dinapoia lui din coastele muntelui la pogorâş, şi mergând străjeariul au spus împăratului, şi au zis: „Bărbaţi am văzut pre calea cea despre Oran, din partea muntelui”.

35 Şi au zis Ionadav cătră împăratul: „Iată, fiii împăratului vin, după cuvântul robului tău, aşea s-au făcut”.

36 Şi au fost după ce au sfârşit a grăi, iată, fiii împăratului au sosit, şi râdicând glasul său, au plâns. Încă şi împăratul şi toate slugile lui au plâns plângere mare foarte.

37 Iară Avesalom au fugit, şi s-au dus la Tolmi, feciorul lui Emiud, împăratul Ghedsurei, în pământul Hamaahad, şi au plâns împăratul David pentru fiiul său în toate zilele.

38 Şi Avesalom, fugind, s-au dus în Ghedsur, şi au fost acolo trei ani.

39 Şi au încetat împăratul David a goni pre Avesalom, că să mângăiasă pentru Amnon, căci au murit.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.