×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA FACERII

Capitolul 44

Poruncind Iosif să ascunză păharul său în sacul lui Veniamin, trimite după fraţi şi, după ce găseaşte păharul, aduce îndărăpt pre fraţi şi-i mustră ca pre nişte furi. Iuda să dă pre sine rob pentru Veniamin.

1 Şi au poruncit Iosif celui mai mare preste casa sa, zicând: „Umpleţi sacii oamenilor de bucate, câte vor putea rădica, şi puneţi argintul fieştecăruia în gura sacului.

2 Şi păharul mieu cel de argint puneţi-l în sacul celui mai tinăr, şi preţul grâului lui”. Şi au făcut după cuvântul lui Iosif, precum au zis el.

3 Şi, după ce s-au făcut ziuo, au slobozit oamenii şi pre asinii lor.

4 Şi, ieşind ei din cetate, nu s-au dus departe, şi Iosif au zis celui mai mare preste casa sa: „Scoală-te şi aleargă după oameni, şi să-i înfrunţi pre ei şi să le zici: «Pentru ce mi-aţi răsplătit reale pentru bune?

5 Căci aţi furat păharul cel de argint din care bea domnul mieu şi gâcind gâceaşte din el? Reale aţi săvârşit ceale ce aţi făcuta»”.

6 Şi, aflându-i pre ei, le-au zis lor după cuvintele aceastea.

7 Iară ei au zis lui: „Căci grăiaşte domnul cuvintele aceastea? Să nu să afle la slugile tale să fie făcut după cuvântul acesta!

8 De vreame ce argintul care l-am aflat în sacii noştri l-am adus îndărăpt la tine din pământul Hanaan, cum am fi furat din casa domnului tău argint sau aur?

9 La carele din slugile tale vei afla păharul, acela să moară, şi noi vom fi robi domnului nostru”.

10 Iară el au zis: „Precum ziceţi, aşea să fie, la carele să va afla păharul, acela să fie rob, iară voi curaţi veţi fi”.

11 Şi au grăbit şi au descărcat fieştecarele sacul său pre pământ, şi fieştecarele au deşchis sacul său.

12 Şi au căutat de la cel mai bătrân începând, până au venit la cel mai tinăr, şi, sfârşind, au aflat păharul în sacul lui Veniamin.

13 Iară ei şi-au rupt hainele sale şi au pus fieştecarele sacul său pre asinul său, şi s-au întors în cetate.

14 Şi au întrat Iuda şi fraţii lui la Iosif încă fiind el acolo, şi au căzut înaintea lui pre pământ.

15 Şi le-au zis lor Iosif: „Căci aţi făcut acest lucru? Au, nu aţi ştiut că cu gâcitură gâceaşte omul cel ce easte precum sânt eu?”

16 Şi au zis Iuda: „Ce vom răspunde domnului? Sau ce vom zice? Sau cum ne vom îndrepta? Că Dumnezeu au aflat nedreptatea slugilor tale, iată, sântem robi domnului nostru noi şi acela la carele s-au aflat păharul”.

17 Şi au zis Iosif: „Nu voiu face eu cuvântul acesta, ci omul la carele s-au aflat păharul, acela-mi va fi rob, iară voi vă suiţi cu mântuire la tatăl vostru”.

18 Iară Iuda, apropiindu-să de Iosif, au zis: „Rogu-te, doamne, să grăiască sluga ta înaintea ta şi să nu te mânii pre sluga ta, că tu eşti după Faraon.

19 Doamne, tu ai întrebat pre slugile tale, zicând: «De aveţi tată, au frate?»

20 Şi noi am zis domnului cum că: «Avem tată bătrân, şi are el prunc de bătrâneaţe mai tinăr, şi fratele lui au murit, şi el singur au rămas de la mumă-sa, şi tatăl nostru pre dânsul foarte-l iubeaşte».

21 Şi ai zis slugilor tale: «Aduceţi pre dânsul la mine să-l văz».

22 Şi am zis domnului: «Nu va putea pruncul să lasă pre tatăl său, că, de va lăsa pre tatăl, va muri».

23 Şi tu ai zis slujilor tale: «De nu să va pogorî cu voi fratele vostru cel mai tinăr, să nu mai adaogeţi a vedea faţa mea».

24 Şi au fost când ne-am suit la sluga ta, tatăl nostru, am spus lui cuvintele domnului nostru.

25 Şi ne-au zis noao tatăl nostru: «Duceţi-vă iarăşi de cumpăraţi puţinteale bucate».

26 Iară noi am zis: «Nu vom putea să ne ducem, ci, de să va duce cu noi fratele nostru cel mai tinăr, ne vom duce, pentru că nu vom putea vedea faţa omului, de nu va fi cu noi fratele nostru cel mai tinăr».

27 Şi au zis tatăl nostru, sluga ta, cătră noi: «Voi ştiţi că doi mi-au născut mie muiarea.

28 Şi au ieşit unul de la mine şi mi-aţi zis că l-au mâncat fierile, şi nu l-am mai văzut până acum.

29 Deci, de veţi lua şi pre acesta de la faţa mea şi să va întâmpla lui slăbiciune pre cale, îmi veţi pogorî bătrâneaţele meale cu întristăciune în iad».

30 Acum, dară, de voiu mearge la sluga ta, tatăl nostru, şi pruncul nu va fi cu noi (că sufletul lui să ţine acăţat de sufletul acestuia),

31 Şi va fi după ce va vedea el că nu easte pruncul cu noi, va muri, şi vor duce slugile tale bătrâneaţele slugii tale, tatălui nostru, cu întristăciune în iad.

32 Că eu, sluga ta, de la tatăl nostru, am luat pre prunc, zicând: «De nu-l voiu aduce la tine şi de nu-l voiu pune pre dânsul înaintea ta, vinovat să fiu înaintea tatălui mieu în toate zilele».

33 Acum, dară, voiu rămânea eu la tine slugă pentru prunc rob domnului, iară pruncul să se suie cu fraţii săi.

34 Că, cum mă voiu sui la tatăl mieu,nefiind pruncul cu noi? Ca să nu văz realele care vor afla pre tatăl mieu”.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.