×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA FACERII

Capitolul 37

Iosif, pârând pre fraţii săi la tatăl său şi spuindu-şi visurile sale, îi pismuiesc fraţii. Iacov trimite pre Iosif să vază de fraţi, ei îl prind şi vreau să-l omoară, iară din sfatul lui Iuda îl bagă într-o groapă, apoi îl vând ismailteanilor făr’de ştirea lui Ruvin; tatăl său îl plânge, ca cum fiiara l-ar fi mâncat. Iosif să vinde în Eghipt lui Pentefres.

1 Iară Iacov lăcuia în pământul unde au fost sălăşluit Isaac, tatăl său, în pământul lui Hanaan.

2 Şi aceastea sânt naşterile lui Iacov, şi când era Iosif de şeaptesprăzeace ani şi păştea oile tătâne-său cu fraţii săi, fiind tânăr, cu feciorii Valasii şi cu feciorii Zelfiei, muierilor tătâne-său, şi ei au pârât pre Iosif cu faptă rea cătră Israil, tatăl lora.

3 Iară Iacov iubea pre Iosif mai mult decât pre toţi fiii săi, pentru că fiiu de bătrâneaţe era lui şi i-au făcut lui haină pestriţă.

4 Şi, văzând fraţii lui că pre el iubeaşte tatăl lor mai mult decât pre toţi fiii săi, l-au urât pre el, şi nu putea grăi lui nimica de pace.

5 Şi, visind Iosif vis, l-au spus fraţilor săi.

6 Şi au zis lor: „Ascultaţi visul care l-am visat:

7 Mi să părea că voib legaţi snopi în mijlocul câmpului, şi s-au sculat snopul mieu, şi au stătut drept, şi, încungiurându-l, snopii voştri s-au închinat snopului mieu”.

8 Iară fraţii lui au zis: „Au, doară, împărăţind vei împărăţi preste noi, sau domnind vei domni preste noi?” Şi au adaos mai mare ură asupra lui pentru visele lui şi pentru cuvintele lui.

9 Şi au văzut alt vis, şi l-au spus tătâne-său şi fraţilor săi, şi au zis: „Iată, am visat alt vis, cum că soarele şi luna şi unsprăzeace steale să închina mie”.

10 Şi l-au certat tatăl său, şi i-au zis lui: „Ce easte visul acesta care l-ai visat? Poate, doară, că, venind, vom veni, eu, şi mumă-ta şi fraţii tăi, să ne închinăm ţie pre pământ?”

11 Şi i-au pismuit lui fraţii lui, iară tatăl său au păzit cuvântul.

12 Şi s-au dus fraţii lui să pască oile tătâne-său în Sihem.

13 Şi au zis Israil cătră Iosif: „Iată, fraţii tăi pasc oile în Sihem, vino să te trimit la dânşii”. Şi el i-au zis lui: „Iată, eu”.

14 Şi i-au zis Israil lui: „Mergi şi vezi de sânt sânătoşi fraţii tăi şi oile, şi-mi spune”. Şi l-au trimis pre el din valea lui Hebron, şi au venit în Sihem.

15 Şi l-au aflat pre el un om, rătăcind pre câmp, şi l-au întrebat omul, zicând: „Ce cauţi?”

16 Iară el au zis: „Pe fraţii miei caut, spune-mi, unde pasc oile?”

17 Şi i-au zis lui omul: „S-au dus de aici, că i-am auzit pre ei zicând: «Să meargem în Dotaim»”. Şi s-au dus Iosif după fraţii săi şi i-au aflat pre ei în Dotaim.

18 Iară ei, văzându-l pre el departe, până a nu să apropiia el la dânşii, gândea rău ca să-l omoară pre el.

19 Şi au zis fieştecarele cătră fratele său: „Iată, visătoriul acela vine.

20 Acum, dară, să-l omorâm pre el şi să-l aruncăm într-o groapă, şi vom zice: «Fiiara rea l-au mâncat pre el», şi vom vedea ce vor fi visurile lui”.

21 Şi auzind Ruvin, l-au scos pre el din mâinile lor şi au zis: „Să nu-i luăm viiaţa”.

22 Şi au zis lor Ruvin: „Să nu vărsaţi sânge, aruncaţi-l pre el în groapa aceasta, carea easte în pustie, iară mâna să nu vă puneţi pre el”, că cerca în ce chip îl va scoate pre el din mâinile lor şi să-l dea tătâne-său.

23 Deci, au fost când au venit Iosif la fraţii săi, ei l-au dezbrăcat de haina cea pestriţă cu carea era îmbrăcat.

24 Şi luându-l pre el, l-au aruncat în groapă, iară groapa era deşeartă şi nu avea apă.

25 Apoi, ei au şezut să mânânce pâne şi, căutând cu ochii, au văzut şi, iată, călători ismailteani vinea din Galaad, şi cămilele lor încărcate de tămâie şi de răşină şi de stacti, şi mergea să se pogoară la Eghipt.

26 Şi au zis Iuda cătră fraţii săi: „Ce folos de vom ucide pre fratele nostru şi vom ascunde sângele lui?

27 Veniţi să-l vindem pre el ismailteanilor acestora, iară mâinile noastre să nu fie pre dânsul, că fratele nostru şi trupul nostru easte”. Şi au ascultat fraţii lui.

28 Şi când au trecut pre acolo oamenii, madianii neguţătorii, atunci au tras şi au scos pre Iosif din groapă şi l-au vândut ismailteanilor cu doaozeci de auri, şi aceia au dus pre Iosif în Eghipt.

29 Şi s-au întors Ruvin la groapă şi nu au văzut pre Iosif în groapă şi şi-au rupt hainele sale.

30 Şi s-au întors la fraţii săi şi au zis: „Pruncul nu easte, dar eu unde mă voiu mai duce?”

31 Şi luând ei haina lui Iosif, au junghiiat un ied de capră şi au uns haina lui cu sângele lui.

32 Şi au trimis haina cea pestriţă, şi o adusără tătâne-său, şi ziseră: „Aceasta o am aflat, cunoaşte de easte haina fiiului tău, au ba?”

33 Şi o au cunoscut pre ea şi au zis: „Haina fiiului mieu easte, fiiara cea rea l-au mâncat pre el, fiiara au apucat pre Iosif”.

34 Şi şi-au rupt Iacov hainele sale, şi s-au îmbrăcat cu sac, şi au plâns pre fiiul său zile multe.

35 Şi s-au adunat toţi feciorii lui şi featele lui, şi au venit să mângăie pre el, şi nu vrea să se mângăie, zicând: „Mă voiu pogorî în iadc la fiiul mieu, plângând”. Şi l-au plâns pre el tatăl său.

36 Iară madianii au vândut pre Iosif în Eghipt lui Pentefri, famenul lui Faraon, carele era mai mare preste bucătari.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.