×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA FACERII

Capitolul 27

Iacov, din sfatul mumă-sa, ia binecuvântarea în locul lui Isav, pentru a căruia pizmă, îndemnându-să de mumă-sa, fuge în Haran, la Lavan.

1 Şi au fost după ce au îmbătrânit Isaac şi au slăbit ochii lui a vedea, au chemat pre Isav, fiiul său cel mai mare, şi i-au zis lui: „Fiiul mieu”. Şi el au răspuns: „Iată, eu”.

2 Şi au zis lui: „Iată, am îmbătrânit şi nu ştiu zioa sfârşitului mieu.

3 Acum, dară, ia-ţi unealta ta, tulba şi arcul, şi ieşi la câmp.

4 Şi să-mi vânezi mie vânat şi să-mi faci mâncare, precum iubesc eu, şi să-mi aduci să mănânc, ca să te binecuvinteaze sufletul mieu mai înainte de ce voiu muri”.

5 Iară Reveca au auzit pre Isaac grăind cu Isav, fiiul său, şi s-au dus Isav la câmp să vâneaze vânat tătâne-său.

6 Şi au zis Reveca cătră Iacov, fiiul său cel mai tinăr: „Să ştii că am auzit pre Isaac, tatăl tău, grăind cu Isav, fratele tău, şi zicându-i:

7 «Adă-mi vânat şi-mi fă de mâncare, ca mâncând să te binecuvintez înaintea Domnului mai înainte de ce moriu eu».

8 Deci, acum, fiiul mieu, ascultă-mă pre mine, precum poruncesc eu ţie.

9 Şi, mergând la oi, adă-mi de acolo doi iezi tineri şi buni, şi voiu face pre ei mâncare tătâne-tău, precum iubeaşte.

10 Şi-i vei duce înlăuntru la tatăl tău şi va mânca, ca să te binecuvinteaze tatăl tău mai înainte de ce va muri”.

11 Iară Iacov au zis cătră Reveca, mumă-sa: „Fratele mieu, Isav, easte om păros, iară eu sânt om neated.

12 Ca nu cumva să mă pipăie tatăl mieu, şi voiu fi înaintea lui ca un înşelătoriu, şi voiu aduce asupra mea blăstăm, iară nu binecuvântarea”.

13 Şi i-au zis lui mumă-sa: „Asupra mea să fie blăstămul tău, fiiule, numai ascultă cuvântul mieu şi, mergând, adă-mi”.

14 Şi, mergând, au luat şi au adus la mumă-sa, şi au făcut mumă-sa bucate, precum iubea tatăl lui.

15 Şi, luând Reveca haina cea mai bună a lui Isav, feciorului său celui mai mare, carea era la dânsa în casă, au îmbrăcat pre Iacov, fiiul său cel mai tânăr.

16 Şi cu pielceluşele iezilor au înfăşurat braţele lui şi goliciunea grumazului lui.

17 Şi au dat bucatele şi pâinea care făcusă în mâinile lui Iacov, fiiului său, şi le-au dus la tatăl său.

18 Şi au zis: „Tată”. Iară el au zis: „Iată, eu, cine eşti tu, fiiule?”

19 Şi au zis Iacov tătâne-său: „Eu sânt Isav, cel întâiu născut al tău, făcut-am precum mi-ai grăit mie. Scoală-te şi şezi şi mănâncă din vânatul mieu, ca să mă binecuvânteaze sufletul tău”.

20 Şi au zis Isaac fiilui său: „Ce easte aceasta, ce ai aflat aşea curând, o, fiiule?” Iară el au zis: „Ce au dat-a Domnul Dumnezeul tău înaintea mea”.

21 Şi au zis Isaac lui Iacov: „Apropie-te la mine şi te voiu pipăi, fiiule, oare tu eşti fiiul mieu, Isav, au nu?”

22 Şi s-au apropiiat Iacov la Isaac, tatăl său, şi l-au pipăit pre el şi au zis: „Glasul cu adevărat easte glasul lui Iacov, iară mâinile sânt mâinile lui Isav”.

23 Şi nu l-au cunoscut pre el, pentru că mâinile lui era păroase ca mâinile lui Isav fratelui său, şi l-au binecuvântat pre el şi au zis:

24 „Tu eşti fiiul meu, Isav”. Iară el au zis: „Eu”. Şi au zis:

25 „Adu-mi, şi voiu mânca din vânatul tău, fiiule, ca să te binecuvinteaze sufletul mieu”. Şi i-au adus lui şi au mâncat, şi i-au adus şi vin, şi au beut.

26 Şi i-au zis Isaac, tatăl său, lui: Apropie-te de mine şi mă sărută, fiiule”.

27 Şi, apropiindu-să, l-au sărutat, şi îndată, cât au mirosit mirosul hainelor lui, l-au binecuvântat pre dânsul şi au zis: „Iată mirosul fiiului mieu, ca mirosul unei ţarine pline, carea o au binecuvântat Domnul.

28 Şi să-ţi dea ţie Dumnezeu din roao ceriului şi din grăsimea pământului şi mulţime de grâu şi de vin.

29 Şi să slujească ţie neamuri şi să se închine ţie domni şi să fii domn fratelui tău, şi să vor închina ţie feciorii tătâne-tău. Cel ce te va blăstăma blăstămat să fie, cel ce te va binecuvânta binecuvântat să fie”.

30 Şi au fost după ce au încetat Isaac a binecuvânta pre Iacov, fiiul său, şi au fost după ce au ieşit Iacov de la faţa lui Isaac, tătâne-său, venit-au şi Isav, fratele lui, de la vânat.

31 Şi au făcut şi el bucate, şi au adus tătâne-său şi au zis: „Să se scoale tatăl mieu şi să mănânce din vânatul fiiului său, ca să mă binecuvinteaze sufletul tău”.

32 Şi au zis Isaac, tatăl său: „Cine eşti tu?” Iară el au zis: „Eu sânt Isav, fiiul tău cel întâiu născut”.

33 Şi s-au spăimântat Isaac cu spaimă mare foarte şi au zis: „Dară cine easte cel ce mi-au vânat mie vânat, şi mi-au adus şi am mâncat din toate, mai înainte de ce ai venit tu? Şi l-am binecuvintat şi va fi binecuvintat”.

34 Şi au fost după ce au auzit Isav cuvintele lui Isaac, tătâne-său, au strigat cu glas mare şi amar foarte şi au zis: „Binecuvintează-mă şi pre mine, tată”.

35 Iară el au zis: „Venit-au fratele tău cu înşelăciune şi au luat binecuvântarea ta”.

36 Şi au zis Isav: „Drept s-au chemat numele lui Iacov, că acum a doao oară m-au înşelat, şi naşterea mea cea dintâiu o au luat şi binecuvântarea mea”. Şi au zis Isav: „Dară nu mi-ai lăsat şi mie binecuvântare, tată?”

37 Şi, răspunzind Isaac, au zis cătră Isav: „Încă şi domn l-am făcut pre el ţie, şi pre toţi fraţii lui i-am făcut lui slugi, şi cu grâu şi cu vin l-am întărit pre el, dară ţie ce voiu face, fiiule?”

38 Şi au zis Isav cătră tatăl său: „Au, doară, numai o binecuvântare easte la tine, tată? Binecuvintează-mă şi pre mine, tată”.

39 Şi umilindu-să Isaac, au strigat cu glas mare Isav şi au plâns, şi răspunzind Isaac tatăl lui, i-au zis: „Iată, din grăsimea pământului va fi hrana ta şi din roao ceriului de sus.

40 Şi cu sabiia ta vei trăi, şi fratelui tău vei sluji, şi va fi când vei lăpăda şi vei dezlega jugul lui de pre grumazul tău”.

41 Şi purta pizmă Isav asupra lui Iacov, pentru binecuvântarea cu carea l-au binecuvântat pre el tatăl său, şi au zis Isav întru cugetul său: „Să se apropie zilele jealei tatălui mieu, ca să ucid pre Iacov, fratele mieu”.

42 Şi s-au spus Revecăi cuvintele lui Isav, feciorului său cel mai bătrân, şi, trimiţind, au chemat pre Iacov, feciorul său cel mai tânăr, şi i-au zis lui: „Iată, Isav, fratele tău, să laudă asupra ta că te va omorî.

43 Acum, dară, fiiul mieu, ascultă cuvântul mieu şi, sculându-te, fugi în Mesopotamiia, la Lavan, fratele mieu, în Haran.

44 Şi lăcuiaşte cu el câteva zile, până ce să va întoarce mâniia şi iuţimea fratelui tău de la tine.

45 Şi va uita ce ai făcut lui, şi voiu trimite de te voiu chema de acolo, ca nu cumva într-o zi să mă lipsesc de voi, de amândoi feciorii”.

46 Şi au zis Reveca cătră Isaac: „Mi-am urât viiaţa pentru featele feciorilor lui Het, de va luoa Iacov muiare din featele pământului acestuia, de ce-mi easte mie viiaţa?”

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.