×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Cartea întâi a Regilor

Capitolul 20

David e prigonit, Ionatan îl ajută.

1 David a fugit din Naiotul Ramei şi s’a dus în faţa lui Ionatan şi a zis: „Ce-am făcut? şi care-i greşala mea? şi cu ce-am păcătuit eu faţă de tatăl tău, de-mi caută viaţa?”† 2 Iar Ionatan i-a zis: „Departe de tine aceasta!; nu vei muri. Iată, tatăl meu nu va face nici un lucru, mare sau mic, pe care să nu mi-l spună şi mie;a de ce mi-ar ascunde tatăl meu lucrul acesta? Nu, nu-i aşa!” 3 Şi răspunzându-i David lui Ionatan, a zis: „Tatăl tău ştie negreşit că eu am aflat bunăvoinţă în ochii tăi şi de aceea a zis: – Pe asta să n’o ştie Ionatan, ca nu cumva să spună nu; dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău că, aşa cum am spus, între mine şi moarte nu mai e decât un pas”.†

4 Atunci Ionatan i-a zis lui David: „Ce anume îţi doreşte sufletul? şi ce voi putea face eu pentru tine?” 5 Şi a zis David către Ionatan: „Iată, mâine este lună nouăb, iar eu sub nici un cuvânt nu voi şedea cu regele la masă; tu lasă-mă să plec, iar eu mă voi ascunde în câmp până seara. 6 Şi dacă tatăl tău va întreba şi mă va căuta, tu să-i spui: – Încă devreme, David mi-a cerut îngăduinţa de a merge la Betleem, cetatea sa, căci acolo se aduce jertfa anuală pentru tot neamul său. 7 Şi dacă el va zice: – Bine!, atunci pace îi va fi servului tău; dar dacă-ţi va răspunde aspru, atunci să ştii că răul din el şi-a făcut plinul. 8 Tu însă fă milă cu robul tău; că tu l-ai adus pe robul tău să încheie cu tine un legământ al Domnului; şi dacă este’n robul tău vreo nedreptate, atunci ucide-mă tu; de ce dar să mă duci aşa la tatăl tău?” 9 Şi a zis Ionatan: „Departe de tine aceasta!; că dacă eu voi şti negreşit că răul din tatăl meu şi-a făcut plinul spre a veni asupră-ţi – chiar dacă nu şi împotriva cetăţilor tale –, atunci îţi voi spune”. 10 Şi a zis David către Ionatan: „Cine-mi va spune mie dacă tatăl tău îţi va răspunde aspru?”

11 Iar Ionatan a zis către David: „Du-te şi aşteaptă în câmp”. Şi s’au dus amândoi în câmp. 12 Acolo a zis Ionatan către David: „Domnul Dumnezeul lui Israel ştie că, după cum va fi împrejurarea, eu am să-l întreb de trei ori pe tatăl meu; şi de va fi de bine pentru David, eu nu voi trimite la tine în câmp. 13 Aşa să-i facă Dumnezeu lui Ionatan, şi încă pe deasupra, că aşa îţi voi da de veste dacă va fi ceva de rău; îţi voi aduce la cunoştinţă şi te voi lăsa să pleci; iar tu vei pleca în pace, iar Domnul să fie cu tine aşa cum a fost cu tatăl meu. 14 Şi dacă eu voi mai trăi, tu să faci milă cu mine; iar dacă, într’adevăr, voi muri,c† 15 tu nicicând să nu-ţi iei înapoi mila de la casa mea, chiar şi atunci când Domnul îi va nimici pe vrăjmaşii lui David, unul câte unul, de pe faţa pământului;† 16 fie numele lui Ionatan în casa lui David şi caute-i Domnul pe vrăjmaşii lui David!” 17 Şi Ionatan i s’a mai jurat încă o dată lui David, de vreme ce el iubea sufletul celui ce-l iubea.†

18 Şi a zis Ionatan: „Mâine este lună nouă, iar el va întreba de tine când va vedea că scaunul tău e gol. 19 Tu vei sta acolo trei zile, pândeşte un prilej şi vino la locul unde te poţi ascunde într’o zi de lucru; şi vei şedea acolo, lângă semn.d 20 Eu, trăgând la ţintă, voi repezi trei săgeţi. 21 Şi, iată, eu voi trimite un băiat, zicând: – Du-te şi caută-mi săgeata! Dacă eu îi voi spune răspicat băiatului: – Săgeata-i dincoace de tine (adică dincoace de tine), ia-o!, adică vino, căci totul îţi e spre bine şi nicicum spre rău – viu este Domnul! 22 Dar dacă eu îi voi spune băiatului: – Săgeata-i dincolo de tine, adică mai încolo, atunci du-te, căci Domnul ţi-a dat drumul. 23 Cât despre cuvântul pe care noi doi l-am vorbit, iată că Domnul e martor între mine şi tine până’n veac”.

24 David se ascunde’n câmp, luna [nouă] vine, vine şi regele la masă să mănânce.† 25 Şi s’a aşezat, ca de obicei, pe scaunul său – chiar pe scaunul său de la perete –, Ionatan i s’a aşezat în faţă, Abner a stat lângă Saul, iar scaunul lui David s’a văzut că era gol. 26 Şi’n ziua aceea Saul n’a zis nimic, gândindu-se: Pesemne că nu-i curat, fiindcă nu s’a curăţit pe sine.e† 27 Şi a fost că a doua zi – în cea de a doua zi a lunii – s’a văzut că locul lui David era tot gol. Atunci Saul a zis către Ionatan, fiul său: „De ce n’a venit fiul lui Iesei la masă nici ieri şi nici astăzi?” 28 Ionatan i-a răspuns lui Saul, zicând: „David mi-a cerut mie voie să se ducă până la Betleem, cetatea sa; 29 mi-a zis: – Lasă-mă să mă duc, căci avem o jertfă de familie în cetate şi am primit poruncă de la fraţii mei; şi acum, dacă am aflat bunăvoinţă în ochii tăi, mă voi duce şi mă voi vedea cu fraţii mei!… De aceea n’a venit la masa regelui”.

30 Atunci Saul s’a aprins cu mare mânie asupra lui Ionatan şi i-a zis: „Tu, fecior de fată teleleicăf!, nu ştiu eu că te-ai făcut fârtate cu fiul lui Iesei, spre ruşinea ta şi spre ruşinea goliciunii mamei tale? 31 Că atâta vreme cât fiul lui Iesei va trăi pe pământ, regatul tău nu se va întemeia!g Şi atunci, trimite chiar acum şi prinde-l pe tânărul acela, căci de-acum e fiul morţii!” 32 Dar Ionatan i-a răspuns lui Saul, tatăl său, zicând: „De ce să moară? ce-a făcut?” 33 Iar Saul şi-a ridicat suliţa asupra lui Ionatan, ca să-l omoare; atunci Ionatan a ştiut că răul din tatăl său şi-a făcut plinul, ca să-l ucidă pe David.† 34 Şi Ionatan, aprins de mânie, a sărit de la masă; şi’n ziua aceea – a doua a lunii – n’a mâncat pâine, întristat fiind din pricina lui David, că se hotărâse tatăl său să-l omoare.

35 Şi dacă s’a făcut dimineaţă, a ieşit Ionatan la câmp – aşa cum prin jurământ îi făgăduise lui David –, având cu el un băiat. 36 Şi i-a zis băiatului: „Aleargă şi găseşte-mi săgeţile pe care le arunc!” Băiatul a alergat, iar acesta a aruncat o săgeată, trimiţând-o dincolo de el. 37 Şi s’a dus băiatul până la locul unde Ionatan aruncase săgeata. Iar Ionatan a strigat după băiat, zicând: „Săgeata e mai încolo, dincolo de tine!” 38 Şi a strigat Ionatan după băiat, zicând: „Aleargă cât poţi şi nu te opri!” Şi servul lui Ionatan a adunat săgeţile şi le-a adus la stăpânul său. 39 Băiatul însă nu ştia nimic; doar Ionatan şi David ştiau lucrul acesta.

40 Ionatan i-a dat băiatului armele sale şi i-a zis: „Du-te, intră în cetate!” 41 Şi după ce s’a dus băiatul, David s’a ridicat de la semn şi a căzut cu faţa la pământ şi i s’a închinat de trei ori şi s’au sărutat unul cu altul şi au plâns amândoi unul pentru altul, să le ţină vreme multă.† 42 Şi a zis Ionatan: „Mergi în pace!; şi precum amândoi ne-am jurat în numele Domnului, zicând: – Domnul să fie martor între mine şi tine, între urmaşii mei şi urmaşii tăi până’n veac!”†

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.