Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania
Cartea întâi a Regilor
Capitolul 14
Vitejia lui Ionatan.
1 A fost o zi în care Ionatan, fiul lui Saul, a zis către feciorul care-i purta armele: „Hai să mergem dincolo de Micmaş, la tabăra Filistenilor!” Dar tatălui său nu i-a spus. 2 Iar Saul şedea spre marginea Ghibeii, sub rodiul din Migron; cu el erau ca la vreo şase sute de bărbaţi.† 3 Iar Ahia, fiul lui Ahituv, fratele lui Icabod, fiul lui Finees, fiul lui Eli, preotul lui Dumnezeu în Şilo, purta efodula. Poporul însă nu ştia că Ionatan plecase.
4 Trecătoarea pe unde Ionatan încerca să pătrundă în tabăra Filistenilor se afla între două stânci ascuţite, de-o parte şi de alta; numele uneia era Boţeţ, iar cealaltă se numea Sene; 5 o stâncă se ridica la miazănoapte, spre Micmaş, iar cealaltă la miazăzi, spre Ghibeea.† 6 Şi a zis Ionatan către feciorul care-i purta armele: „Hai să pătrundem până spre tabără, la aceşti netăiaţi-împrejurb, şi poate că Domnul va face ceva; căci Domnului nu-I este anevoie să mântuiască, fie cu mulţi, fie cu puţini!”† 7 Iar scutierul său i-a zis: „Fă tot ce-ţi pofteşte inima; iată, eu sunt cu tine, inima ta este şi inima mea”. 8 Şi a zis Ionatan: „Iată, noi vom merge la oamenii aceia şi vom intra în bătaia văzului lor; 9 dacă ei ne vor zice: Staţi acolo până vă spunem noi!, atunci vom sta şi nu vom da peste ei; 10 dar dacă ne vor zice: Suiţi-vă la noi!, atunci ne vom sui; acesta va fi semnul că Domnul i-a dat în mâinile noastre”.
11 Şi au intrat amândoi în văzul Filistenilor. Iar Filistenii au zis: „Iată, Evreii ies din găurile lor, în care s’au ascuns…c!” 12 Oamenii taberei au grăit atunci către Ionatan şi scutierul său, zicând: „Suiţi-vă la noi; şi vă vom arăta ceva!” Iar Ionatan a zis către scutierul său: „Suie-te după mine, căci Domnul i-a dat în mâinile lui Israel!”† 13 Atunci Ionatan s’a suit căţărându-se cu mâinile şi cu picioarele, iar scutierul său după el. Aceia s’au uitat la chipul lui Ionatan, iar el îi izbea, în timp ce scutierul său îl ajuta din spate. 14 În această primă lovitură, Ionatan şi scutierul său au ucis douăzeci de oameni, cu lancea şi cu praştia, cu pietricelele de pe câmp.
15 Şi s’a făcut învălmăşeală în tabără şi’n câmp; şi tot poporul din preajma taberei şi cei ce se duseseră după pradă s’au înspăimântat şi ei, şi nu voiau să facă nimic; ţara era lovită de groază, şi frică mare i-a cuprins de la Domnul.† 16 Iar străjile lui Saul, cele din Ghibeea lui Veniamin, au văzut; şi, iată, tabăra căzuse în zăpăceală de ambele părţi. 17 Şi a zis Saul către poporul ce se afla cu el: „Număraţi-vă şi vedeţi cine s’a dus dintre voi!” Şi, iată, Ionatan şi scutierul său nu erau de găsit.
18 Atunci Saul a zis către Ahia: „Adu efoduld!”; căci el purta efodul în ziua aceea în faţa lui Israel.† 19 Şi a fost că’n timp ce Saul le vorbea preoţilor, zgomotul din tabăra Filistenilor creştea şi se umfla. Şi a zis Saul către preot: „Trage-ţi mâinile înapoie!” 20 Saul s’a ridicat atunci cu tot poporul ce se afla cu el şi au venit la bătălie; şi, iată, sabia fiecărui om era întoarsă împotriva vecinului său – o foarte mare zăpăceală…† 21 Şi robii care ieri şi alaltăieri erau cu Filistenii, cei ce se suiseră în tabără, s’au întors şi ei de partea Israeliţilor care erau cu Saul şi cu Ionatan. 22 Şi toţi Israeliţii care se ascunseseră în muntele lui Efraim, auzind şi ei că Filistenii au fugit, s’au adunat în spatele lor la luptă.† 23 În ziua aceea l-a mântuit Domnul pe Israel; războiul a străbătut Bet-Avenul. Tot poporul ce se afla cu Saul era ca la zece mii de bărbaţi.Războiul s’a întins în toate cetăţile din muntele lui Efraim. 24 Saul însă a făcut în ziua aceea o mare greşală din neştiinţă: a aruncat un blestem asupra poporului, zicând: „Blestemat să fie cel ce va mânca până diseară!; aşa mă voi răzbuna pe duşmanul meu!” Şi nimeni din popor n’a gustat pâine; 25 şi ţara întreagă nu a mâncat de prânzf.Era pe acolo o pădure în care se aflau ştiubeie cu miereg la faţa pajiştei. 26 Şi a venit poporul la ştiubeie; şi, iată, din ştiubeie curgea miere, dar nimeni nu şi-a dus mâna la gură, căci poporul se temea de blestemul Domnului. 27 Ionatan însă nu-l auzise pe tatăl său aruncând blestem asupra poporului; şi, întinzând vârful toiagului pe care-l avea în mână, l-a muiat într’un fagure de miere şi, întorcându-şi-l cu mâna la gură, ochii i s’au luminath. 28 Atunci cineva din popor i-a zis: „Tatăl tău a legat poporul, zicând: Blestemat să fie omul care va mânca astăzi!” Poporul era lihnit, 29 iar Ionatan, care a cunoscut aceasta, a zis: „Tatăl meu a sleit ţara; vezi cum ochii mei s’au luminat de îndată ce am gustat din această miere. 30 Dacă poporul ar fi mâncat astăzi din prăzile ce s’au găsit la vrăjmaşii lor, măcelul dintre Filisteni ar fi acum mai mare”.
31 Şi’n ziua aceea el a bătut pe unii dintre Filisteni la Micmaş; poporul însă era foarte slăbit. 32 Şi s’a pus poporul pe pradă; au luat turme şi cirezi şi viţei şi au înjunghiat pe pământ şi au mâncat cu sângei. 33 Şi i s’a spus lui Saul că poporul, mâncând cu sânge, a păcătuit faţă de Domnul. Iar Saul a zis: „Prăvăliţi-mi din deal, aici, o piatră mare!” 34 Şi Saul a mai zis: „Împrăştiaţi-vă prin popor şi spuneţi-le: Fiecare din voi să-şi aducă aici viţelul sau oaia şi să le înjunghie pe această piatră şi nu veţi păcătui împotriva Domnului mâncând cu sânge”.j Şi poporul a adus fiecare ce avea în mână, noaptea, şi au înjunghiat acolo. 35 Acolo i-a zidit Saul un jertfelnic Domnului; acesta a fost întâiul jertfelnic pe care Saul I l-a zidit Domnului.†
36 Apoi Saul a zis: „Să năvălim la noapte asupra Filistenilor şi să dăm iama prin ei până se crapă de ziuă şi să nu lăsăm dintre ei nici măcar un om!” Iar ei au zis: „Fă ce crezi tu că e bine!” Iar preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu!” 37 Şi L-a întrebat Saul pe Dumnezeuk: „Dacă eu mă cobor să-i urmăresc pe Filisteni, Îi vei da Tu oare în mâinile lui Israel?” Dar El nu i-a răspuns în ziua aceea.† 38 Atunci Saul a zis: „Aduceţi aici toate colţurile lui Israell şi cunoaşteţi şi vedeţi prin cine s’a săvârşit astăzi păcatul acesta!; 39 căci viu este Domnul, Cel ce l-a mântuit pe Israel: dacă răspunsul va fi împotriva fiului meu Ionatan, el cu moarte va muri!” Dar nu s’a găsit nimeni, din tot poporul, care să-i răspundă. 40 Şi a zis către toţi oamenii lui Israel: „Voi veţi sta într’o latură, iar eu şi Ionatan, fiul meu, vom sta în cealaltă”.m Şi a zis poporul către Saul: „Fă ce crezi tu că e bine!”
41 Iar Saul a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, cum se face că astăzi nu i-ai răspuns robului Tău? Dacă nedreptatea se află în mine sau în Ionatan, fiul meu, Doamne, Dumnezeul lui Israel, arată!; şi dacă aşa se va rosti, atunci dă-i poporului Tău Israel sfinţenie!” Şi s’a făcut arătare pentru Ionatan şi Saul, iar poporul a scăpat.n 42 Şi a zis Saul: „Aruncaţi sorţi între mine şi fiul meu Ionatan; pe oricare din noi va face Domnul să cadă sorţul, acela să moară”. Dar poporul a zis către Saul: „Aşa ceva nu se va întâmpla!” Saul însă a învins poporul şi a aruncat sorţii asupra lui Saul şi asupra fiului său Ionatan. Şi sorţul a căzut pe Ionatan.
43 Atunci Saul a zis către Ionatan: „Spune-mi ce-ai făcut!” Iar Ionatan i-a răspuns, zicând: „Doar am gustat puţină miere de pe vârful toiagului pe care-l aveam în mână; şi, iată, trebuie să mor…”.† 44 Iar Saul i-a zis: „Aşa să-mi facă mie Dumnezeu, şi chiar mai mult să-mi facă: negreşit, astăzi vei muri!”† 45 Dar poporul a zis către Saul: „Oare tocmai el să fie astăzi dat morţii, el, cel ce a făcut această mare biruinţă în Israel? Viu este Domnul: nici un fir de păr de pe capul său nu va cădea pe pământ; fiindcă poporul lui Dumnezeu a făcut ziua de astăzi să fie cum e!” Şi’n ziua aceea s’a rugat poporul pentru Ionatan, şi el n’a murit.o†
46 Saul s’a hotărât să nu-i mai urmărească pe Filisteni; iar Filistenii s’au dus la locul lor.
47 Avându-şi putere asupra lui Israel prin tragere la sorţip, Saul s’a războit cu toţi duşmanii lui de primprejur: cu Moab, cu fiii lui Amon, cu fiii lui Edom, cu Haţorul şi cu regele Ţobei şi cu Filistenii; oriîncotro se întorcea, era biruitor. 48 Şi, luptând cu vitejie, l-a bătut pe Amalec şi l-a scăpat pe Israel de sub puterea celor ce-l călcau în picioare.†
49 Iar fiii lui Saul au fost: Ionatan, Iesui şi Melchişua; iar numele celor două fiice ale sale erau Merob, al celei mai mari, şi Micol, al celei mai mici.† 50 Numele soţiei lui Saul era Ahinoam, fiica lui Ahimaaţ; iar numele căpeteniei oastei sale era Abner, fiul lui Ner, o rudă a lui Saul.† 51 Chiş era tatăl lui Saul, Ner era tatăl lui Abner, fiul lui Abiel.†
52 Războiul cu Filistenii a fost crâncen în toate zilele lui Saul; dacă Saul vedea un bărbat puternic sau un bărbat bun de luptă, îl lua pentru sine.
