Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Cartea întâi a Macabeilor

Capitolul 3

Lauda lui Iuda Macabeul; primele biruinţe ale acestuia împotriva lui Apoloniu şi Siron. Lisias, numit să cârmuiască Siria şi să-i zdrobească pe Israeliţi. Nicanor şi Gorgias în Iudeea. Pregătiri din partea Israeliţilor.

¹ În locul lui s’a ridicat Iuda, numit Macabeul, fiul său. ² Toţi fraţii săi şi toţi cei ce se lipiseră de tatăl său i-au stat într’ajutor şi cu voioşie au dus lupta lui Israel. ³ El a lăţit faima poporului său.
Ca un viteaz a îmbrăcat armura,
cu armele de luptă s’a încins;
şi’n bătălii s’a aruncat,
cu sabia apărându-şi tabăra, ⁴ asemeni unui leu în marile lui fapte
şi ca un pui de leu răcnind asupra prăzii. ⁵ Pe cei nelegiuiţi i-a luat la goană
– pe cei pe care i-a aflat –,
cu foc i-a ars pe cei care-i stricau poporul. ⁶ De frica lui, nelegiuiţii s’au împuţinat,
răufăcătorii, toţi, s’au risipit,
şi mântuirea’n mâna lui a biruit. ⁷ Umplut-a pe mulţi regi de-amărăciune,
prin marile lui fapte l-a’nveselit pe Iacob,
iar amintirea lui în veci fi-va binecuvântată. ⁸ A străbătut cetăţile lui Iuda,
i-a nimicit pe cei necredincioşi
şi-a’ndepărtat mânia de la Israel. ⁹ Numele lui a răzbătut pân’la marginea pământului,
că el i-a adunat pe cei ce erau să piară. ¹⁰ Apoloniu^a a adunat păgâni şi o mare oaste din Samaria ca să se lupte împotriva lui Israel. ¹¹ Dar Iuda, de’ndată ce-a prins de veste, i-a ieşit înainte, l-a bătut şi l-a omorât; mulţi au căzut răniţi, iar ceilalţi au fugit. ¹² Li s’au luat prăzile; Iuda a luat sabia lui Apoloniu, şi toată viaţa s’a slujit de ea în luptă. ¹³ Atunci Siron, căpetenia oastei Siriei, a auzit că Iuda a adunat o oaste mare, precum şi strânsură de oameni care-i erau credincioşi şi mergeau la război. ¹⁴ Şi a zis: „Îmi voi face un nume şi mă voi acoperi de slavă în regat; voi lupta împotriva lui Iuda şi a celor ce sunt de partea lui şi a celor ce dispreţuiesc porunca regelui”. ¹⁵ Aşadar, a pornit şi el la luptă, iar cu el s’a ridicat o puternică oaste de necredincioşi ca să-l ajute să se răzbune pe fiii lui Israel. ¹⁶ Şi pe când se apropia el de muntele Bet-Horon, Iuda i-a ieşit înainte cu o mână de oameni.^{† 17} Când au văzut oştirea care le venea împotrivă, aceştia i-au zis lui Iuda: „Cum am putea noi, cei atât de puţini, să ne luptăm împotriva unei mulţimi atât de puternice? Pe de altă parte, noi suntem sleiţi, că n’am mâncat nimic pe ziua de azi”. ¹⁸ Dar Iuda le-a zis: „Nu-i mare lucru ca o mulţime să cadă în mâinile celor puţini; pentru Dumnezeul cerului^b e totuna dacă mântuirea vine prin mulţi sau prin puţini, ¹⁹ căci biruinţa într’un război nu vine din mulţimea oştirii: puterea vine din partea Cerului.^{† 20} Ei vin împotriva noastră doldora de trufie şi nelegiuire, ca să ne nimicească, pe noi, pe femeile noastre şi pe copiii noştri, şi să ne prade; ²¹ dar noi, noi ne luptăm pentru viaţa noastră şi pentru datinile noastre. ²² El este Cel ce-i va zdrobi, chiar în faţa noastră; vouă să nu vă fie frică de ei”. ²³ De’ndată ce şi-a isprăvit vorba, s’a năpustit năprasnic asupra lor, iar Şiron şi oastea sa au fost zdrobiţi în faţa lui. ²⁴ Şi i-au fugărit pe povârnişul Bet-Horonului până jos, în câmpie. Au căzut dintre ei ca la opt sute de oameni, iar cei scăpaţi au fugit în ţara Filistenilor. ²⁵ Atunci s’a început spaima de Iuda şi de fraţii lui, iar groaza s’a năpustit asupra neamurilor dimprejur. ²⁶ Numele lui a ajuns până la rege; şi toate neamurile vorbeau de bătăliile lui Iuda. ²⁷ Când regele Antioh a auzit de aceste lucruri, s’a umplut de mânie şi a trimis să se adune toate ostile din regatul său, o oştire foarte puternică. ²⁸ Şi şi-a deschis vistieria şi le-a dat ostaşilor plata pe un an, poruncindu-le să fie gata oricând ar avea nevoie de ei. ²⁹ Atunci însă şi-a dat seama că banii din vistierie i s’au împuţinat şi că dările ţării erau mici; aceasta, ca urmare a vrajbei şi a plăgii pe care el le adusese asupra ţării prin înăbuşirea datinilor care fuseseră încă din vremile de la’nceput. ³⁰ Şi s’a temut ca nu cumva – aşa cum se întâmplase de multe ori – să nu aibă cu ce acoperi cheltuielile, şi nici dărnicia unei mâini mai mărinimoase şi mai largi decât aceea a regilor de dinaintea lui. ³¹ În această mare strâmtorare, el s’a hotărât să se ducă în Persia ca să strângă dările ţinuturilor şi să adune bani mulţi.^{c 32} Şi l-a lăsat pe Lisias, om de vază şi de viţă regească, să stea în fruntea trebilor obşteşti, de la Eufrat până la hotarele Egiptului, ³³ şi să se îngrijească de creşterea lui Antioh, fiul său^d, până ce el se va întoarce. ³⁴ I-a dat în seamă jumătate din oaste, precum şi elefanţii^e, şi i-a poruncit să se îngrijească de toate lucrurile pe care el voia să le facă, mai ales cu privire la locuitorii din Iuda şi din Ierusalim: ³⁵ avea să trimită împotriva lor o oaste care să nimicească şi să smulgă din rădăcini puterea lui Israel şi pe cei rămaşi în Ierusalim, să le şteargă amintirea din locul acela, ³⁶ să aşeze fii de străini în hotarele lor, iar pământul ţării să-l împartă prin sorţi. ³⁷ Regele a luat cu el cealaltă jumătate de oaste şi a plecat din Antiohia, cetatea sa regală, în anul o sută patruzeci şi şapte; a trecut Eufratul şi a străbătut ţinuturile de sus. ³⁸ Lisias i-a ales pe Ptolemeu, fiul lui Dori-mene, şi pe Nicanor şi pe Gorgias, bărbaţi puternici dintre prietenii regelui, ³⁹ şi cu ei a trimis patruzeci de mii de pedestraşi şi şapte mii de călăreţi, ca să meargă în ţara lui Iuda şi s’o pustiască, după porunca regelui. ⁴⁰ Aceştia au înaintat cu toată puterea lor şi au venit şi s’au rânduit în apropiere de Emaus, la şes. ⁴¹ – Iar negustorii ţinutului, auzind vorbindu-se de ei, au luat argint şi aur cu grămada, precum şi slugi, şi au venit în tabără ca să-i cumpere pe fiii lui Israel ca robi^f. – Li s’a alăturat o oaste din Siria şi din ţara Filistenilor^g. ⁴² Iuda şi fraţii săi au văzut că relele s’au înmulţit şi că ostile [duşmane] şi-au aşezat tabăra în hotarele lor; de asemenea, au aflat de porunca regelui, aceea de a nimici poporul şi de a-l spulbera. ⁴³ Si au zis unii către alţii: „Să ne ridicăm poporul din prăbuşire şi să ne luptăm pentru poporul nostru şi pentru sfântul locaş!” ⁴⁴ Iar obştea s’a adunat, ca să se pregătească de luptă, dar şi ca să se roage şi să ceară milă şi îndurare. ⁴⁵ Ierusalimul însă era nelocuit ca un pustiu;
dintre fiii lui, nimeni nu intra şi nimeni nu ieşea;^h
templul era călcat în picioare,
cetăţuia era a străinilor,
hanul de popas al neamurilor.
Dusu-s’a veselia lui Iacob,
pierit-au fluierul şi ţitera!^{† 46} Aşadar, s’au adunat şi au venit la Miţpa, în faţa Ierusalimului – căci în Miţpa fusese cândva un loc de rugăciune pentru Israelⁱ. ⁴⁷ În ziua aceea au postit, s’au îmbrăcat în sac, şi-au presărat cenuşă pe cap şi şi-au sfâşiat hainele.^{j 48} Şi au deschis cartea Legii, ca să afle în ea ceea ce păgânii cereau de la chipurile dumnezeilor lor mincinoşi^{k 49} Şi au adus veşmintele preoţeşti şi pârga şi zeciuielile şi i-au pus în faţă pe nazireii care-şi încheiaseră zilele [de nazireat]^l; ⁵⁰ şi cu glas mare au strigat spre cer, zicând: „Ce să facem noi cu aceşti oameni, şi unde să-i ducem? ⁵¹ Sfântul Tău locaş e călcat în picioare şi pângărit, preoţii Tăi se află’n întristare şi’n umilinţă;^{† 52} şi iată că păgânii s’au adunat împotriva noastră, ca să ne nimicească; Tu ştii ce gândesc ei împotriva noastră. ⁵³ Cum am putea noi să le stăm împotrivă dacă Tu nu ne vei veni în ajutor?” ⁵⁴ Apoi au sunat din trâmbiţe şi au strigat cu glas mare. ⁵⁵ După aceea, Iuda a rânduit căpitani peste popor: căpitani peste mii, peste sute, peste câte cincizeci şi peste câte zece oameni. ⁵⁶ Iar celor ce-şi zideau casă, sau celor ce erau logodiţi, sau celor ce; sădeau o vie, sau celor ce le era frică le-a poruncit să se întoarcă fiecare la casa lui, potrivit legii.^{† 57} Oastea s’a pus în mişcare şi s’a rânduit la miazăzi de Emaus. ⁵⁸ Iar Iuda le-a zis: „încingeţi-vă armele, purtaţi-vă ca nişte viteji şi vedeţi ca mâine-dimineaţă să fiţi gata să vă bateţi cu aceşti păgâni, care s’au adunat împotriva noastră spre a ne nimici, pe noi şi sfântul nostru locaş; ⁵⁹ că mai bine ne este să murim în luptă decât să vedem nenorocirile neamului nostru şi ale sfântului locaş. ⁶⁰ Şi oricare ar fi voinţa Sa în cer, aşa să fie!”^†

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.