×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Deuteronomul

Capitolul 1

Binefacerile lui Dumnezeu; nemulţumirea poporului.

1 Iată cuvintele pe care le-a grăit Moise către’ntregul Israela, dincolo de Iordan, în pustiul Araba, din faţa Sufei, între Paran, Tofel, Laban, Haşerot şi Di-Zahab, 2 cale de unsprezece zile de la Horeb, în drumul de la muntele Seir, către Cadeş-Barnea. 3 Fost-a că’n anul al patruzecilea, luna a unsprezeceab, în ziua cea dintâi a acestei luni a grăit Moise către toţi fiii lui Israel după toate câte-i poruncise Domnul pentru ei. 4 Aceasta, după ce-l bătuse pe Sihon, regele Amoreilor, care locuia în Heşbon, şi pe Og, regele Vasanului, care locuia în Aştarot şi în Edreea.† 5 Acolo, dincolo de Iordan, în ţinutul Moabului, acolo a’nceput Moise să’nfăţişeze limpedec această Lege, zicând:

6 „Domnul Dumnezeul nostru ne-a grăit nouă pe Horeb şi a zis: – Destul aţi locuit în muntele acesta! 7 Întoarceţi-vă şi porniţi la drum; duceţi-vă în muntele Amoreilor şi la toţi vecinii lor: în Arabad, în Munte, în Ţara-de-Jose, în Neghebf pe malurile mării, în ţinutul Canaaneenilor şi’n preajma Libanului pân’la râul cel mare al Eufratului. 8 Iată, datu-v’am ţara pe mână: intraţi într’însa şi luaţi în stăpânire pământul pe care Domnul li S’a jurat părinţilor voştri, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacob, să li-l dea, lor şi urmaşilor lor de după ei.†

9 În vremea aceea v’am zis: Nu pot să vă duc singur.† 10 Domnul, Dumnezeul vostru, v’a înmulţit şi iată-vă astăzi numeroşi ca stelele cerului.† 11 Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, să vă înmulţească de o mie de ori mai mult decât sunteţi acum şi să vă binecuvinteze după cum v’a grăit! 12 Cum voi putea eu de unul singur să vă port durerea şi povara şi neînţelegerile dintre voi? 13 Alegeţi-vă dintre voi bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi încercaţi, pentru fiecare din seminţiile voastre, şi-i voi pune căpetenii peste voi.† 14 Atunci mi-aţi răspuns, zicând: Bun lucru este ce-ai zis tu să facem! 15 Şi am luat dintre voi bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi încercaţi şi i-am pus peste voi: căpetenii peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci, şi condeieri judecătorilor voştrig.† 16 Şi le-am poruncit atunci judecătorilor voştri, zicând: Să ascultaţi ceea ce se întâmplă’n mijlocul fraţilor voştri şi să judecaţi drept între un om şi fratele lui şi străinul din casa lui.† 17 În judecată să nu cauţi la faţa omului: pe cel mic să-l judeci ca şi pe cel mare; de faţa omului să nu te temi, căci judecata este a lui Dumnezeu. Iar dacă o pricină va fi prea grea pentru voi, o veţi aduce la mine şi o voi asculta eu.† 18 La vremea aceea v’am dat porunci asupra a tot ceea ce trebuie să faceţi.

19 Şi dac’am plecat de la Horeb, am mers prin tot pustiul acesta mare şi înfricoşător pe care l-aţi văzut, îndreptându-ne spre muntele Amoreilor, după cum ne poruncise nouă Domnul, Dumnezeul nostru, şi am ajuns la Cadeş-Barnea. 20 Atunci am zis către voi: Aţi ajuns la muntele Amoreilor, pe care Domnul, Dumnezeul nostru, ni-l dă nouă. 21 Vedeţi: Domnul, Dumnezeul vostru, v’a dat pe mână pământul [acesta]; suiţi-vă şi luaţi-l în stăpânire, după cum v’a spus vouă Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri; nu vă temeţi şi nici nu vă’nspăimântaţi!† 22 Iar voi aţi venit cu toţii la mine şi aţi zis: Să trimitem câţiva oameni înaintea noastră: să iscodească ţinutul şi să ne aducă ştiri despre drumul pe care să ne suim şi despre cetăţile în care să intrăm.† 23 Mie mi-a plăcut cuvântul acesta şi am luat dintre voi doisprezece bărbaţi, câte unul din fiecare seminţie. 24 Aceştia s’au dus şi s’au suit în munte şi au ajuns până la valea Eşcolh şi au iscodit-o.† 25 Au luat din roadele pământului şi ni le-au pus nouă înainte, zicând: Bun e pământul pe care ni-l dă nouă Domnul, Dumnezeul nostru.† 26 Voi însă n’aţi vrut să vă suiţi, ci v’aţi împotrivit poruncii Domnului, Dumnezeului vostru. 27 Aţi cârtit prin corturile voastre şi aţi zis: Din ură’mpotriva noastră ne-a scos pe noi Domnul din ţara Egiptului, ca să ne dea în mâinile Amoreilor şi să ne nimicească.† 28 Unde să ne suim? Fraţii voştri v’au îngrozit inima, zicând: Poporul acela-i mare şi numeros şi mai puternic decât noi; cetăţile sunt mari şi zidite pân’la cer; chiar şi pe urmaşii lui Enaci i-am văzut acolo.†

29 Atunci v’am zis: Nu vă temeţi de ei şi nici să vă speriaţi. 30 Domnul, Dumnezeul vostru, Cel ce merge înaintea voastră, El împreună cu voi îi va biruij, aşa cum întru toate v’a făcut El vouă în ţara Egiptului† 31 precum şi’n pustiul acesta, în care aţi văzut cum Domnul, Dumnezeul tău, te-a hrănit pe tine – aşa cum un om şi l-ar hrăni pe fiul său – de-a lungul drumului întreg pe care l-aţi umblat până ce aţi poposit în locul acesta.† 32 Voi însă nici aşa nu L-aţi crezut pe Domnul, Dumnezeul vostru,† 33 Cel ce’n drumul acesta vă merge’nainte să vă caute vouă loc de popas, cu foc îndrumându-vă noaptea spre a vă arăta calea pe care să mergeţi, iar ziua cu nor.†

34 Dar Domnul a auzit sunetul vorbelor voastre şi S’a mâniat şi S’a jurat, zicând: 35 Nu, nici măcar unul dintre oamenii aceştia nu va vedea pământul cel bun pe care Eu M’am jurat să-l dau părinţilor lor,† 36 în afară de Caleb, fiul lui Iefonek; el îl va vedea, lui îi voi da pământul pe care s’a suit, lui şi fiilor săi, pentru că el întru toate I s’a supus Domnului.† 37 Din pricina voastră S’a mâniat şi pe mine Domnul şi a zis: Nici tu nu vei intra acolo!† 38 Iosua, fiul lui Navi, cel ce-ţi stă înaintel, el va intra acolo; pe el să-l întăreşti, căci el îi va împărţi lui Israel [pământul] prin sorţim;† 39 Şi copiii voştri, despre care voi ziceaţi că vor fi de pradă, şi pruncii voştri care’n ceasul de faţă încă nu ştiu să aleagă’ntre bine şi rău, ei vor intra acolo; lor îl voi da şi ei îl vor moşteni…† 40 Iar voi, întorcându-vă, v’aţi aşezat tabăra în pustie, pe calea ce duce spre Marea Roşie.†

41 Şi mi-aţi răspuns, zicând: Păcătuit-am în faţa Domnului, Dumnezeului nostru! Ne vom sui şi vom lupta întocmai cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru!… Şi dacă v’aţi luat fiecare armele de luptă, v’aţi adunat şi vă suiaţi la munte!† 42 Dar Domnul mi-a zis: Spune-le: Nu vă suiţi şi nu vă luptaţi, fiindcă Eu nu sunt cu voi; altfel, veţi pieri în faţa vrăjmaşilor voştri! 43 Şi eu v’am spus, dar voi nu m’aţi ascultat, ci v’aţi împotrivit poruncii Domnului şi cu semeţie v’aţi suit în munte.† 44 Dar ieşindu-vă’nainte poporul amoreu care locuia în muntele acela, v’a pus pe fugă aşa cum fac albinele şi v’a măcelărit de la Seir până la Horma.† 45 Atunci v’aţi aşternut la pământ şi-aţi plâns în faţa Domnului, dar Domnul nu v’a ascultat glasul şi nu v’a luat în seamă. 46 Şi aţi locuit în Cadeş zile multe, că multe au fost zilele cât aţi şezut voi acolo.†

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.