×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Epistola către Romani

Capitolul 4

Exemplul lui Avraam: făgăduinţa plinită prin credinţă.

1 Aşadar, ce vom zice că a dobândit Avraam, strămoşul nostru după trup? 2 Că dacă Avraam a fost îndreptăţit din fapte, are de ce să se laude, dar nu în faţa lui Dumnezeu; 3 fiindcă ce spune Scriptura?: Şi Avraam I-a crezut lui Dumnezeu şi aceasta i s’a socotit ca dreptate. 4 Plata celui ce face fapte nu i se socoteşte după har, ci după datoriea; 5 dar celui ce nu face fapte, însă crede în Cel care-l îndreptăţeşte pe cel nelegiuit, credinţa lui i se socoteşte ca dreptate. 6 Aşa cum şi David vorbeşte despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi socoteşte dreptatea în afara faptelor: 7 Fericiţi cei cărora li s’au iertat fărădelegile şi ale căror păcate li s’au acoperit; 8 fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul.

9 Acum, fericirea aceasta este ea numai pentru cei tăiaţi împrejur, sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem: I s’a socotit lui Avraam credinţa ca dreptate. 10 Cum însă i s’a socotit?: când era tăiat împrejur, sau când era netăiat împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. 11 Iar semnul tăierii’mprejur l-a primit ca pe o pecete a dreptăţii pentru credinţa lui din vremea netăierii’mprejur, ca să fie el părinte al tuturor celor ce cred pe durata netăierii’mprejur, pentru ca şi acestora să le fie socotită ca dreptate, 12 şi părinte al celor tăiaţi împrejur; dar nu numai al celor ce doar sunt tăiaţi împrejur, ci şi al celor ce umblă pe urmele credinţei pe care o avea părintele nostru Avraam la vremea când era netăiat împrejur.

13 Că nu prin lege i s’a dat lui Avraam sau seminţiei lui făgăduinţa că vor fi moştenitori ai lumii, ci prin dreptatea credinţei. 14 Căci dacă moştenitorii sunt aceia care au legea, atunci credinţa e zadarnică, iar făgăduinţa s’a desfiinţat; 15 fiindcă legea rodeşte mânieb, dar unde nu e lege, nu-i nici călcare de lege. 16 Pentru aceea este eac din credinţă, ca să fie din har, şi pentru ca făgăduinţa să fie statornică pentru toţi urmaşii – nu numai pentru cei din lege, ci şi pentru cei din credinţa lui Avraam, care este părinte al nostru, al tuturor, 17 precum este scris: Te-am pus părinte al multor neamuri – în faţa Celui în care a crezut, adică a lui Dumnezeu Cel ce învie morţii şi pe cele ce nu sunt le cheamă ca şi cum ar fid; 18 împotriva oricărei nădejdi nădăjduind, el a crezut că va fi părinte al multor neamuri, după cum i s’a spus: Aşa vor fi urmaşii tăi; 19 şi neslăbind în credinţă, nu s’a uitat la trupul său amorţit – că era aproape de o sută de ani – şi nici la amorţirea pântecelui Sarrei; 20 şi’ntru făgăduinţa lui Dumnezeu nu s’a îndoit prin necredinţă, ci s’a întărit în credinţă, dându-I slavă lui Dumnezeu 21 şi fiind încredinţat că ceea ce El i-a făgăduit are putere să şi facă. 22 Iată de ce credinţa lui i s’a socotit ca dreptate.

23 Dar nu numai pentru el s’a scris că i s’a socotit ca dreptate, 24 ci şi pentru noi, cei cărora ni se va socoti, ca unora care credem în Cel ce L-a înviat din morţi pe Iisus, Domnul nostru, 25 Care S’a dat pe Sine pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptăţireae noastră.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.