×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Faptele Apostolilor

Capitolul 27

Pavel, înlănţuit, navighează spre Roma. Furtuna de pe mare. Naufragiul.

1 Iar după ce s’a hotărât să plecăma pe mare spre Italia, pe Pavel şi pe alţi câţiva înlănţuiţi i-au dat în primire unui sutaş cu numele Iuliu, din cohorta Augusta.† 2 Şi urcându-ne într’o corabie de la Adramit, care avea să treacă prin locurile de pe coasta Asiei, am plecat, cu noi fiind Aristarh, macedonean din Tesalonicb.† 3 Şi a doua zi am ajuns la Sidon. Şi Iuliu s’a purtat omeneşte cu Pavel şi i-a îngăduit să se ducă la prieteni ca să primească îngrijire.† 4 Şi plecând de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau împotrivă. 5 Şi dac’am străbătut Marea Ciliciei şi a Pamfiliei, am sosit la Mira Licieic. 6 Şi acolo a găsit sutaşul o corabie din Alexandria care naviga spre Italia şi ne-a suit în ea.

7 Şi după ce multe zile am plutit cu’ncetineală, de-abia am ajuns în dreptul Cnidului; şi pentru că vântul nu ne slăbea, am plutit pe sub Cretad spre capul Salmone. 8 Şi cu greu trecând pe lângă el, am ajuns într’un loc numit Limanuri-Bune, de care era aproape oraşul Lasea.

9 Şi multă vreme trecând şi mersul pe mare fiind primejdios, fiindcă şi Postul trecusee, Pavel îi îndemna,† 10 zicându-le: „Bărbaţilor, văd că drumul va să ne fie cu vătămare şi cu multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi corabie, ci şi pentru vieţile noastre”.† 11 Dar sutaşul s’a încrezut mai mult în cârmaci şi în căpitanul corăbiei, decât în spusele lui Pavel. 12 Şi cum limanul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plecăm de acolo şi, de s’ar putea, să ajungem şi să iernăm la Fenix, un liman din Creta cu deschidere spre vântul de miazăzi-apus şi cel de miazănoapte-apusf.

13 Şi suflând uşor un vânt de miazăzi şi crezând ei că sunt în stare să-şi plinească gândul, au ridicat ancora şi navigau cât mai aproape de Creta. 14 Şi nu după multă vreme s’a stârnit asupra ei un vânt puternic numit Eurachilong 15 şi a răpit corabia; şi neputând ea să meargă împotriva vântului, ne-am lăsat duşi în voia lui. 16 Şi trecând pe lângă o insulă mică numită Cauda, cu greu am izbutit să fim stăpâni pe luntre; 17 şi după ce au ridicat-o, au folosit ajutătoareleh şi au încins corabia pe dedesubt. Şi temându-se să nu cadă în Sirtai, au coborât pânzelej şi erau purtaţi aşa. 18 Şi tare fiind loviţi de furtună, a doua zi au aruncat încărcătura.† 19 Şi a treia zi cu mâinile noastre am aruncat uneltele corăbiei.† 20 Şi dacă timp de mai multe zile nu s’au arătat nici soarele şi nici stelele şi furtună mare ne ameninţa, orice nădejde de scăpare ni se luase.

21 Şi nu mâncaseră de mult. Atunci Pavel, stând drept în mijlocul lor, le-a zis: „O, bărbaţilor, trebuia să mă ascultaţi pe mine şi să nu fi plecat din Creta şi-am fi scăpat de această vătămare şi pagubă. 22 Şi acum, vă îndemn să aveţi curaj; că nici un suflet dintre voi nu va pieri, decât numai corabiak.† 23 Că’n această noapte mi-a stat înainte un înger al Dumnezeului Căruia Îi aparţin eu şi Căruia-I slujesc, 24 zicând: Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai în faţa cezarului; şi iată, Dumnezeu ţi i-a dăruit pe toţi cei ce călătoresc cu tine pe corabie.† 25 De aceea, bărbaţilor, aveţi curaj, fiindcă eu Îi cred lui Dumnezeu că aşa va fi după cum mi s’a spus. 26 Trebuie, dar, să dăm de o insulă”.†

27 Şi când a fost a paisprezecea noapte de când eram purtaţi încoace şi încolo pe Adriatical, pe la miezul nopţii corăbierii au presimţit că li se apropie un ţărm. 28 Şi aruncând măsuram, au găsit douăzeci de stânjenin; dar dacă s’au îndepărtat puţin şi au măsurat din nou, au găsit cincisprezece stânjeni. 29 Şi temându-se ca nu cumva să dăm de locuri stâncoase, au aruncat patru ancore de la partea din urmă a corăbiei; şi doreau să se facă ziuă. 30 Dar corăbierii căutau să fugă din corabie şi coborau luntrea în mare, sub cuvânt că vor să întindă şi ancorele din partea de dinainte a corăbiei. 31 Pavel a zis către sutaş şi către oşteni: „Dacă aceştia nu rămân în corabie, voi nu puteţi să scăpaţi”.† 32 Atunci ostaşii au tăiat funiile luntrii şi au lăsat-o să cadă.

33 Iar înainte de a se face ziuă, Pavel îi ruga pe toţi să mănânce, zicându-le: „Paisprezece zile sunt astăzi de când aşteptaţi şi postiţi, fără să gustaţi nimic. 34 De aceea, vă rog să mâncaţi, fiindcă aceasta e spre mântuireao voastră. Că nici unuia din voi, un fir de păr din cap nu-i va pieri”.† 35 Şi dacă a zis acestea, a luat pâine şi, mulţumind lui Dumnezeu în faţa tuturor, a frânt şi a început să mănânce.† 36 Şi prinzând toţi curaj, au mâncat şi ei. 37 Şi eram în corabie, de toţi, două sute şaptezeci şi şase de suflete. 38 Şi săturându-se de bucate, au uşurat corabia aruncând grâul în mare.

39 Şi când s’a făcut ziuă, ei nu recunoşteau pământul, ci vedeau un sân de mare cu ţărm nisipos, în care voiau să împingă corabia, dac’ar fi fost cu putinţă. 40 Şi au desfăcut ancorele şi le-au lăsat în mare, slăbind totodată funiile cârmelor; şi ridicând în bătaia vântului pânza cea mică din faţă, ţineau spre ţărm. 41 Şi când au dat de un dâmb de nisipp, au înţepenit corabia. Şi înfigându-se partea de dinainte, stătea neclintită; iar partea de dinapoi se sfărâma sub puterea valurilor.†

42 Iar ostaşii s’au sfătuit să-i omoare pe cei de sub pază, ca să nu scape vreunul înotând. 43 Dar sutaşul, vrând să-l ferească pe Pavel, i-a împiedicat de la gândul lor şi a poruncit ca aceia care pot să înoate să se arunce primii şi să iasă la uscat,† 44 iar ceilalţi: care pe scânduri, care pe câte ceva de la corabie. Şi aşa au ajuns să scape cu toţii la uscat.†

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.