×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Faptele Apostolilor

Capitolul 19

Pavel în Efes. Fiii lui Sceva. Răscoala stârnită de argintarul Dimitrie.

1 Şi’n timp ce Apollo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut părţile de sus, a venit la Efesa. Şi găsind câţiva ucenici,† 2 a zis către ei: „Primit-aţi voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Iar ei i-au zis: „Dar noi nici măcar n’am auzit că este Duh Sfânt…”b.† 3 Şi el a zis: „Atunci, în ce v’aţi botezat?” Ei au zis: „În botezul lui Ioan”.† 4 Iar Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, spunându-i poporului să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică în Iisus Hristos”.† 5 Şi dacă ei au auzit, s’au botezat în numele Domnului Iisus. 6 Şi punându-şi Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi şi profetizauc.† 7 Şi erau de toţi ca la doisprezece bărbaţi.

8 Şi el, intrând în sinagogă, a vorbit cu’ndrăznire timp de trei luni, luându-se cu ei la’ntrebări şi încredinţându-i despre împărăţia lui Dumnezeu.† 9 Dar fiindcă unii erau împietriţi şi nu se înduplecau, bârfind Calea Domnului înaintea mulţimii, Pavel s’a despărţit de ei şi i-a luat deoparte pe ucenici şi vorbea zilnic în şcoala lui Tiranusd.† 10 Şi aceasta a ţinut vreme de doi ani, aşa încât toţi cei ce locuiau în Asia, şi Iudei şi Elini, au auzit cuvântul Domnului.†

11 Şi Dumnezeu făcea prin mâinile lui Pavel minuni puţin obişnuite,† 12 până acolo încât basmale sau şorţuri de pe trupul său erau aduse peste cei bolnavi şi bolile se îndepărtau de ei, iar duhurile cele rele ieşeau dintr’înşii.†

13 Şi unii dintre Iudeii care umblau din loc în loc scoţând demonie au început ca peste cei ce aveau duhuri rele să cheme numele Domnului Iisus, zicând: „Vă jur pe Iisus pe care-L propovăduieşte Pavel!…”f.† 14 Iar cei ce făceau aceasta erau cei şapte fii ai lui Sceva, arhiereu iudeu.† 15 Şi răspunzând duhul cel rău, le-a zis: „Pe Iisus îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?…”.† 16 Şi sărind asupra lor omul în care era duhul cel rău, i-a biruit şi într’atâta i-a copleşit, încât ei au fugit goi şi răniţi din casa aceea.† 17 Şi acest lucru s’a făcut cunoscut tuturor Iudeilor şi Elinilor care locuiau în Efes; şi frică a căzut peste ei toţi şi se mărea numele Domnului Iisus.†

18 Şi mulţi dintre cei ce crezuseră veneau să se mărturisească şi să-şi spună faptele.† 19 Iar mulţi dintre cei ce făcuseră vrăjitorie şi-au adus cărţile şi le ardeau în faţa tuturor. Şi le-au socotit preţul şi au găsit cincizeci de mii de arginţig. 20 Astfel creştea cu putere cuvântul Domnului şi se întărea.†

21 Şi după ce s’au săvârşit acestea, Pavel şi-a pus în gând să treacă prin Macedonia şi prin Ahaia şi să se ducă la Ierusalim, zicând că: „După ce voi fi acolo, trebuie să văd şi Roma”.† 22 Şi trimiţând în Macedonia pe doi din cei ce-l slujeau, pe Timotei şi pe Erast, el a rămas o vreme în Asia.†

23 Şi în vremea aceea nu mică tulburare s’a făcut cu privire la Calea Domnului.† 24 Că un argintar cu numele Dimitrie, care făcea în argint temple mici ale Dianeih şi nu puţin de lucru le aducea meşterilor săi,† 25 i-a adunat pe ei şi pe cei ce lucrau unele ca acestea şi le-a zis: „Bărbaţilor, voi ştiţi că din această lucrare ne este câştigul. 26 Şi voi vedeţi şi auziţi că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a’nduplecat şi a’ntors multă mulţime, zicând că cei făcuţi de mâini nu sunt dumnezei.† 27 Astfel că nu numai meseria noastră este în primejdie să ajungă fără trecere, dar şi templul marii zeiţe Diana să fie socotit o nimica-toată şi nimicită să-i fie şi ei măreţia, a celei pe care toată Asia şi toată lumea o cinsteşte…”. 28 Şi auzind ei şi umplându-se de mânie, strigau, zicând: „Mare este Diana Efesenilor!” 29 Şi toată cetatea s’a umplut de tulburare şi au pornit într’un cuget la teatru, târându-i cu ei şi pe macedonenii Gaiu şi Aristarh, însoţitorii lui Pavel.†

30 Iar Pavel voia să intre în mijlocul poporului, dar ucenicii nu l-au lăsat; 31 de asemenea, şi unii dintre dregătorii Asiei, care îi erau prieteni, au trimis la el şi-l rugau să nu se ducă la teatru. 32 Deci unii strigau una, alţii strigau alta, că adunarea era învălmăşită şi cei mai mulţi nu ştiau pentru ce s’au adunat acolo. 33 Iar unii din mulţime l-au scos la iveală pe Alexandru, pe care Iudeii îl împinseseră înainte. Iar Alexandru făcea semn cu mâna şi voia să se apere înaintea poporului;† 34 dar ei, de’ndată ce au cunoscut că e iudeu, toţi într’un glas au strigat aproape două ceasuri: „Mare este Diana Efesenilor!…”.

35 Iar secretaruli, potolind mulţimea, a zis: „Bărbaţi efeseni! Cine oare’ntre oameni este acela care să nu ştie că cetatea Efesenilor este păzitoarea templului Dianei celei mari şi a statuii ei celei căzute din cer? 36 Aşadar, fiind acestea mai presus de orice îndoială, trebuie să vă liniştiţi şi să nu faceţi nimic nesăbuit. 37 Că aţi adus pe bărbaţii aceştia, care nu sunt nici furi de cele sfinte şi nici n’o defaimă pe zeiţa voastră. 38 Deci dacă Dimitrie şi meşterii cei împreună cu el au vreo plângere împotriva cuiva, zile de judecată se ţin, sunt şi proconsuli; pârască-se unii pe alţii!; 39 iar dacă urmăriţi altceva, se va dezlega în adunarea cea legiuită, 40 că’n primejdie suntem, ca pentru ziua de astăzi să fim învinuiţi de răscoală, nefiind nici o pricină prin care noi vom putea să dăm o lămurire despre vălmăşagul acesta”. 41 Şi pe acestea zicându-le, a eliberat adunarea.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.