×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Faptele Apostolilor

Capitolul 13

Saul şi Barnaba, în cea dintâi călătorie misionară, propovăduiesc în Cipru şi în Antiohia Pisidiei.

1 Şi erau în Biserica din Antiohia profeţi şi învăţători: Barnaba şi Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cireneul, Manain, cel care fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul, şi Saul.† 2 Şi pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Osebiţi-Mi pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat”.† 3 Atunci, postind şi rugându-se, şi-au pus mâinile peste eia şi i-au lăsat să plece.†

4 Astfel că ei, trimişi de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Ciprub.† 5 Şi ajungând în Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile Iudeilor. Şi-l aveau şi pe Ioanc ca slujitor.† 6 Şi străbătând toată insula până la Pafos, au găsit pe un oarecare bărbat iudeu, vrăjitor, profet mincinos, al cărui nume era Bariisus, 7 care era împreună cu proconsulul Sergius Paulus, bărbat înţelept. Acesta, chemându-i la sine pe Barnaba şi pe Saul, dorea să audă cuvântul lui Dumnezeu. 8 Dar le stătea împotrivă Elimas vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui –, căutând să-l întoarcă pe proconsul de la credinţă.† 9 Dar Saul – care se numeşte şi Paveld –, plin fiind de Duh Sfânt, s’a uitat ţintă la el† 10 şi a zis: „O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiu al diavolului, vrăjmaş a toată dreptatea, n’ai să încetezi a strâmba căile Domnului cele drepte?† 11 Şi acum, iată mâna Domnului este asupră-ţi şi vei fi orb şi soarele nu-l vei mai vedea până la o vreme!” Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric; şi dibuind împrejur, căuta pe cineva să-l ducă de mână.† 12 Atunci proconsulul, văzând ce se făcuse, a crezut, foarte mirat de învăţătura Domnului.

13 Şi plecând cu corabia de la Pafos, Pavel şi cei împreună cu el au venit la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despărţindu-se de ei, s’a întors la Ierusalim.† 14 Iar ei, trecând de Perga, au ajuns la Antiohia Pisidieie; şi intrând în sinagogă într’o zi de sâmbătă, s’au aşezat. 15 Şi după citirea legii şi a profeţilor, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicându-le: Bărbaţi fraţi, dacă aveţi vreun cuvânt de mângâiere către popor, vorbiţi!† 16 Şi ridicându-se Pavel şi făcându-le semn cu mâna, a zis: „Bărbaţi israeliţi şi voi, cei temători de Dumnezeuf, ascultaţi:† 17 Dumnezeul acestui popor al lui Israel i-a ales pe părinţii noştri, şi pe popor l-a înălţat când era străin pe pământul Egiptului, şi cu braţ înalt i-a scos de acolo.† 18 Şi vreme ca de patruzeci de ani i-a hrănitg în pustie.† 19 Şi nimicind şapte neamuri în ţara Canaanului, pământul acela l-a dat lor spre moştenire.† 20 Şi după acestea, ca la patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecători, până la Samuel profetul.† 21 Şi după aceea au cerut rege şi Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiş, bărbat din seminţia lui Veniamin, timp de patruzeci de ani.† 22 Şi înlăturându-l, le-a ridicat rege pe David, despre care a zis, mărturisind: Aflatu-l-am pe David al lui Iesei, bărbat după inima Mea, care va face toate voile Mele.† 23 Din urmaşii acestuia i-a adus Dumnezeu lui Israel un Mântuitor, potrivit făgăduinţei, pe Iisus.† 24 Încă înaintea venirii Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot poporul lui Israel.† 25 Iar pe când Ioan îşi împlinea călătoriah, zicea: Eu nu sunt ce credeţi voi că sunt. Dar iată, vine după mine Cel căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălţămintea picioarelor!†

26 Bărbaţi fraţi, fii din neamul lui Avraam şi cei dintre voi temători de Dumnezeu, către voi a fost trimis cuvântul acestei mântuirii.† 27 Pentru că cei ce locuiesc în Ierusalim şi mai-marii lor, necunoscându-L şi osândindu-L, au plinit glasurile profeţilor ce se citesc în fiecare sâmbătă.† 28 Şi fără să fi găsit în El nici o vină vrednică de moarte, i-au cerut lui Pilat să-L omoare.† 29 Iar când au săvârşit toate cele scrise despre El, L-au coborât de pe cruce şi L-au pus în mormânt.† 30 Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.† 31 Timp de mai multe zile El li S’a arătat celor care împreună cu El s’au suit din Galileea la Ierusalim şi care acum sunt martorii Lui către popor.†

32 Şi noi vă binevestim făgăduinţa făcută părinţilor,† 33 că pe aceasta Dumnezeu ne-a plinit-o nouă, copiii lor, înviindu-L pe Iisus; aşa cum este scris şi în psalmul al doilea: Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut.† 34 Şi că L-a înviat din morţi şi că El nu Se va mai întoarce la stricăciune, a spus-o astfel: Vă voi da vouă pe cele sfinte şi vrednice de crezare ale lui Davidj.† 35 De aceea, şi în alt loc zice: Pe Sfântul Tău nu-L vei lăsa să vadă stricăciune.† 36 Pentru că David, după ce în vremea sa i-a slujit voii lui Dumnezeu, a adormit şi li s’a adăugat părinţilor săi şi a văzut stricăciune;† 37 dar Acela pe Care Dumnezeu L-a înviat n’a văzut stricăciune.†

38 Cunoscut deci să vă fie vouă, bărbaţi fraţi, că prin Acesta vi se vesteşte vouă iertarea păcatelor† 39 şi că’ntru El oricine crede este îndreptăţit de către toate câte n’aţi putut voi să fiţi îndreptăţiţi în legea lui Moisek.† 40 Deci luaţi aminte să nu vină peste voi ceea ce s’a zis în profeţi: 41 Vedeţi, voi, cei ce dispreţuiţi, şi minunaţi-vă şi pieriţi, că Eu în zilele voastre lucrez un lucru pe care nu-l veţi crede dacă vi-l va spune cineva”.†

42 Şi ieşind ei din sinagoga Iudeilor, păgânii îi rugau ca aceste cuvinte să li se grăiască lor în sâmbăta viitoare. 43 După ce s’a terminat adunarea, mulţi dintre Iudei şi dintre prozeliţii cucernici au mers după Pavel şi după Barnaba, care le vorbeau şi-i îndemnau să stăruie în harul lui Dumnezeu.†

44 Iar în sâmbăta următoare, aproape toată cetatea s’a adunat să audă cuvântul lui Dumnezeu. 45 Dar Iudeii, văzând mulţimile, s’au umplut de invidie şi vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, încontrându-se şi defăimând.† 46 Iar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăznire: „Vouă trebuia să vi se grăiască mai întâi cuvântul lui Dumnezeu, dar de vreme ce îl lepădaţi şi vă judecaţi pe voi înşivă nevrednici de viaţa veşnică, iată, ne îndreptăm către păgâni.† 47 Fiindcă aşa ne-a poruncit nouă Domnul: Te-am pus spre lumină neamurilorl, ca să fii Tu spre mântuire până la marginea pământului”.†

48 Iar neamurile, auzind, se bucurau şi slăveau cuvântul lui Dumnezeu; şi câţi erau rânduiţi spre viaţă veşnicăm au crezut;†

49 iar cuvântul Domnului se răspândea prin tot ţinutul. 50 Dar Iudeii au întărâtat pe femeile cucernice şi de cinste şi pe fruntaşii cetăţii şi au ridicat prigoană împotriva lui Pavel şi a lui Barnaba şi i-au scos din hotarele lor.† 51 Iar ei, scuturându-şi asupra lor praful de pe picioare, au venit la Iconiu;† 52 şi ucenicii se umpleau de bucurie şi de Duh Sfânt.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.