×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Evanghelia după Luca

Capitolul 9

Trimiterea celor doisprezece. Irod şi Iisus. Săturarea celor cinci mii. Mărturisirea lui Petru. Întâia vestire a Patimilor. Schimbarea la faţă. Vindecarea copilului demonizat. A doua vestire a Patimilor. Cine este cel mai mare? Folosirea numelui lui Iisus.

1 Şi chemându-i pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi demonii şi să vindece bolile. 2 Şi i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi. 3 Şi le-a zis: „Să nu luaţi nimic la drum: nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi nici să aveţi câte două haine. 4 Şi în orice casă veţi intra, acolo să rămâneţi şi de-acolo să nu plecaţi. 5 Cât despre cei ce nu vă vor primi, când ieşiţi din cetatea aceea scuturaţi praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva lor”.

6 Iar ei au plecat şi treceau prin sate binevestind şi vindecând pretutindeni.

7 Şi de toate cele petrecute a auzit Irod tetrarhul şi era nedumerit; că se spunea de către unii că Ioan a înviat din morţi; 8 iar de către alţii, că Ilie s’a arătat; şi iarăşi de către alţii, că un profet din cei vechi a înviat. 9 Iar Irod a zis: „Lui Ioan, eu i-am tăiat capul. Cine este dar acesta despre care aud astfel de lucruri?” Şi căuta să-L vadă.

10 Şi întorcându-se apostolii, I-au spus toate câte au făcut. Şi luându-i doar pe ei-înde-ei, S’a dus într’un loc pustiu, spre cetatea numită Betsaida. 11 Dar când au aflat mulţimile, s’au dus după El; şi El, primindu-le cu bunăvoinţă, le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu; iar pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare, îi vindeca.

12 Dar ziua a’nceput să se plece. Şi cei doisprezece au venit şi I-au spus: „Dă drumul mulţimii să se ducă prin satele şi gospodăriile dimprejur, ca să poposească şi să-şi găsească de mâncare, că aici suntem în loc pustiu”. 13 Iar El le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce”. Şi ei au zis: „Nu avem mai mult decât cinci pâini şi doi peşti, afară numai dacă ne vom duce noi şi vom cumpăra hrană pentru poporul acesta”. 14 Că erau ca la cinci mii de bărbaţi. Iar El le-a zis ucenicilor Săi: „Aşezaţi-i jos, în cete de câte cincizeci”. 15 Şi au făcut aşa şi i-au aşezat pe toţi. 16 Iar Iisus, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, le-a binecuvântat, a frânt şi le-a dat ucenicilor ca să le pună înaintea mulţimii. 17 Şi au mâncat şi s’au săturat toţi; şi au luat ceea ce le-a rămas, douăsprezece coşuri pline de fărâmituri.

18 Şi a fost că pe când El Se ruga deoparte, ucenicii erau cu El, iar El i-a întrebat, zicând: „Cine zic mulţimile că sunt Eu?” 19 Iar ei, răspunzând, au zis: „Ioan Botezătorul; iar alţii Ilie, iar alţii că a înviat un profet din cei vechi”. 20 Şi El le-a zis: „Dar voi, voi cine ziceţi că sunt Eu?” Iar Petru, răspunzând, a zis: „Hristosul lui Dumnezeu”. 21 Iar El sub mustrare le-a poruncit ca pe aceasta să n’o spună nimănui,

22 zicând: „Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de către bătrâni şi de către arhierei şi de către cărturari şi să fie omorât, iar a treia zi să învie”.

23 Şi tuturor le spunea: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, în fiecare zi să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie; 24 fiindcă tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine, acela O va mântuia. 25 Că ce-i foloseşte omului dacă va câştiga lumea’ntreagă, dar pe sine se va pierde sau se va păgubi? 26 Că tot cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acela şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. 27 Dar cu adevărat vă spun Eu vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu!”

28 Iar la vreo opt zile după cuvintele acestea i-a luat pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacob şi S’a suit în munte ca să Se roage. 29 Şi a fost că pe când Se ruga, înfăţişarea feţei Sale a devenit alta şi îmbrăcămintea Lui albă, strălucind. 30 Şi iată, doi bărbaţi vorbeau cu El; aceştia erau Moise şi Ilie 31 care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârşitul Său pe care avea să-l împlinească în Ierusalim. 32 Iar Petru şi cei împreună cu El erau îngreuiaţi de somn; şi când s’au deşteptat, I-au văzut slava şi pe cei doi bărbaţi stând cu Elb. 33 Şi a fost că pe când aceştia se despărţeau de El, Petru I-a zis lui Iisus: „Învăţătorule, bine ne este să fim aici; să facem trei colibe: Ţie una, lui Moise una şi una lui Ilie”; – el neştiind ce spune. 34 Şi pe când vorbea el acestea, s’a făcut un nor şi i-a umbrit; şi s’au înspăimântat când au intrat în nor. 35 Şi glas s’a făcut din nor, zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, de El să ascultaţi!” 36 Şi când glasul a trecut, Iisus S’a aflat singur. Şi ei au tăcut; şi în acele zile n’au spus nimănui nimic din cele ce văzuseră.

37 Şi a fost că în ziua următoare, când s’au coborât din munte, L-a întâmpinat mulţime multă. 38 Şi iată că un bărbat din mulţime a strigat, zicând: „Învăţătorule, rogu-mă Ţie, caută spre fiul meu, că numai pe el îl am; 39 şi iată că un duh necurat îl apucă şi deodată răcneşte şi-l zguduie cu spume şi cu greu pleacă de la el, după ce l-a zdrobit. 40 Şi m’am rugat de ucenicii Tăi să-l scoată, dar ei n’au fost în stare”. 41 Iar Iisus, răspunzând, a zis: „O, neam necredincios şi îndărătnic!, până când voi fi cu voi şi vă voi răbda?… Adu-l aici pe fiul tău!” 42 Şi pe când acesta se apropia, demonul l-a trântit şi l-a zgâlţâit. Iar Iisus a certat duhul cel necurat şi l-a vindecat pe copil şi i l-a dat tatălui său. 43 Iar toţi au rămas uimiţi de măreţia lui Dumnezeu. Şi în timp ce toţi se minunau de toate câte le făcea, El le-a zis ucenicilor Săi: 44 „Puneţi în urechile voastre cuvintele acestea: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor”. 45 Dar ei nu înţelegeau cuvântul acesta, că era ascuns pentru ei, ca să nu-l priceapă, şi se temeau să-L întrebe despre acest cuvânt.

46 Şi le-a venit un gând: „Cine între ei ar fi mai mare?” 47 Iar Iisus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine 48 şi le-a zis: „Tot cel care-l va primi pe pruncul acesta întru numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi tot cel ce Mă va primi pe Mine, primeşte pe Cel ce M’a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toţi, acela este mai mare”.

49 Iar Ioan, răspunzând, I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe unul scoţând demoni întru numele Tău şi l-am oprit, pentru că el nu merge cu noi”. 50 Iar Iisus i-a zis: „Nu-l opriţi; căci cel ce nu este împotriva voastră este pentru voi”.

51 Şi a fost că atunci când s’au apropiat zilele înălţării Salec, El Şi-a întărit gândul de a merge la Ierusalim. 52 Şi a trimis vestitori înaintea Sa. Şi mergând ei, au intrat într’un sat de Samarineni, ca să-I pregătească totul. 53 Dar ei nu L-au primit, pentru că El Se îndrepta spre Ierusalimd. 54 Şi văzând aceasta, ucenicii Iacob şi Ioan I-au zis: „Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie?…”. 55 Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: „Nu ştiţi ai Cărui Duh sunteţi? Că Fiul Omului n’a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască”. 56 Şi s’au dus în alt sat.

57 Şi pe când mergeau ei pe cale, cineva I-a zis: „Te voi urma oriunde Te vei duce”. 58 Şi Iisus i-a zis: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului, cuiburi; dar Fiul Omului n’are unde să-Şi plece capul”.

59 Şi către altul a zis: „Urmează-Mi!” Iar acela a zis: „Doamne, mai întâi dă-mi voie să merg să-l îngrop pe tatăl meu”. 60 Iar El i-a zis: „Lasă-i pe morţi să-şi îngroape morţiie, iar tu mergi de vesteşte împărăţia lui Dumnezeu”.

61 Iar altul I-a zis: „Te voi urma, Doamne, dar mai întâi îngăduie-mi să-mi iau rămas-bun de la cei de acasă”. 62 Iar Iisus i-a zis: „Nici unul care pune mâna pe plug şi se uită îndărăt nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu”.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.