×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Evanghelia după Luca

Capitolul 24

Învierea Domnului. În drum spre Emaus. Iisus li Se arată apostolilor. Înălţarea la cer.

1 Iar în ziua cea dintâi de după sâmbătăa, foarte de dimineaţă, ele au venit la mormânt aducând miresmele pe care le pregătiseră.† 2 Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt;† 3 dar, odată intrate, trupul Domnului Iisus nu l-au găsit.† 4 Şi a fost că’n timp ce ele erau nedumerite de aceasta, iată că’n faţa lor au stat doi bărbaţi în veşminte strălucitoare.† 5 Şi cum ele, înfricoşându-se, şi-au plecat feţele la pământ, ei le-au zis: „De ce pe Cel-Viu Îl căutaţi între cei morţi?;† 6 nu aici este, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte cum v’a vorbit pe când era încă în Galileea,† 7 zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, dar a treia zi să învie”.† 8 Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui.†

9 Şi întorcându-se de la mormânt, pe toate acestea le-au vestit celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.† 10 Iar cele ce spuneau acestea către apostoli erau Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacob şi celelalte împreună cu ele.† 11 Dar aceste cuvinte au părut înaintea lor ca o scrânteală şi nu le-au crezut.†

12 Iar Petru s’a ridicat şi a alergat la mormânt; şi aplecându-se, a văzut giulgiurile singure odihnindu-se. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se petrecuse.†

13 Şi iată că’n aceeaşi zi doi dintre ei mergeau la un sat care era departe de Ierusalim ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus.† 14 Şi ei vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea.† 15 Şi a fost că’n timp ce vorbeau şi se întrebau între ei, Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.† 16 Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască.† 17 Şi El le-a zis: „Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi între voi mergând?” Iar ei s’au oprit şi erau trişti.

18 Şi răspunzând unul cu numele Cleopab I-a zis: „Oare numai tu singur eşti străinc în Ierusalim şi nu ştii cele ce s’au întâmplat în el zilele acestea?” 19 Şi El le-a zis: „Care?” Iar ei I-au răspuns: „Cele despre Iisus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi’n cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor;† 20 cum L-au osândit la moarte arhiereii şi mai-marii noştri şi L-au răstignit.† 21 Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi totuşi astăzi este a treia zi de când s’au petrecut acestea.† 22 Ci şi nişte femei de-ale noastre ne-au înspăimântat; ducându-se de dimineaţă la mormânt† 23 şi neaflându-I trupul, au venit zicând că vedenie de îngeri au văzut, care le-au spus că este viu. 24 Iar unii dintre noi s’au dus la mormânt şi au găsit aşa cum şi femeile spuseseră, dar pe El nu L-au văzut”.†

25 Şi El le-a zis: „O, nepricepuţilor, şi cu inima zăbavnici a crede’n toate câte-au spus profeţii!† 26 Nu trebuia oare ca Hristos să pătimească acestea şi să intre’ntru slava Sa?”† 27 Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a tâlcuit din toate Scripturile cele despre El.†

28 Şi s’au apropiat de satul unde se duceau, iar El Se făcea că merge mai departe.† 29 Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: „Rămâi cu noi, că e spre seară şi s’a plecat ziua”. Şi a intrat să rămână cu ei.† 30 Şi a fost că’n timp ce stătea împreună cu ei la masă, luând pâinea a binecuvântat şi, frângând, le-a dat.† 31 Şi s’au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; dar El li S’a făcut nevăzut. 32 Şi au zis unul către altul: „Oare nu ardea’ntru noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi’n timp ce ne tâlcuia Scripturile?”†

33 Şi’n ceasul acela sculându-se s’au întors la Ierusalim şi I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, 34 care ziceau că Domnul cu adevărat a înviat şi I s’a arătat lui Simon.† 35 Şi ei au povestit cele petrecute pe cale şi cum a fost El cunoscut de ei întru frângerea pâiniid.

36 Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”† 37 Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh.† 38 Şi El le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră?† 39 Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi că duhul nu are carne şi oase aşa cum Mă vedeţi pe Mine că am”.† 40 Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele.† 41 Şi lor, celor încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?”† 42 Iar ei I-au dat o bucată de peşte fript şi dintr’un fagure de miere.† 43 Şi, luând, a mâncat în faţa lor.†

44 Şi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am grăit pe când încă eram împreună cu voi, că toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în profeţi şi în psalmi trebuie să se plinească”.† 45 Atunci le-a deschis mintea ca să’nţeleagă Scripturile.† 46 Şi le-a zis că aşa este scris şi că aşa trebuia să pătimească Hristos şi a treia zi să învie din morţi† 47 şi întru numele Său să se propovăduiască pocăinţa şi iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.† 48 „Voi sunteţi martorii acestora.†

49 Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meue; voi însă rămâneţi în cetate până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus”.†

50 Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat.† 51 Şi a fost că’n timp ce-i binecuvânta, S’a depărtat de ei şi S’a înălţat la cer.† 52 Iar ei, închinându-I-se, s’au întors în Ierusalim cu bucurie mare.† 53 Şi’n toată vremea erau în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.†

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.