×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Evanghelia după Marcu

Capitolul 7

Iisus osândeşte făţărnicia. Vindecarea fiicei unei femei siro-feniciene. Vindecarea unui surd şi gângav.

1 Atunci s’au adunat la El fariseii şi unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim.† 2 Şi văzându-i pe unii din ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile necurate, adică nespălatea, cârteau;† 3 fiindcă fariseii şi toţi Iudeii, ţinând datina bătrânilor, nu mănâncă până nu-şi spală cu grijă mâinile;† 4 şi când vin din piaţă nu mănâncă până nu se spală; şi sunt şi multe altele pe care ei le-au primit ca să le păzească: spălarea paharelor şi a urcioarelor şi a căldărilor de aramă şi a paturilor.† 5 Şi L-au întrebat fariseii şi cărturarii: „De ce nu merg ucenicii tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile necurate?”† 6 Iar El le-a zis: „Bine a profeţit Isaia despre voi, făţarnicilor, aşa cum este scris: Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine;† 7 dar zadarnic Mă cinsteşte învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti.† 8 Că voi, lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor, spălarea urcioarelor şi a paharelor şi multe faceţi asemenea acestora”.† 9 Şi le zicea: „Bun de tot!, voi aţi lepădat porunca lui Dumnezeu ca să vă ţineţi datina voastră!† 10 Căci Moise a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moarte.† 11 Voi însă spuneţi: Dacă un om îi va zice tatălui său sau mamei sale: Corban, adică: Darul cu care aş putea să te ajut I l-am dăruit lui Dumnezeub,† 12 pe acela nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa† 13 şi în felul acesta desfiinţaţi cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră pe care voi singuri aţi dat-o. Şi multe asemenea acestora le faceţi”.†

14 Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi:† 15 Nu este nimic din afara omului care, intrând în el, să-l poată spurcac. Dar cele ce ies din om, acelea sunt cele ce-l spurcă pe om.† 16 De are cineva urechi de auzit, să audă!”†

17 Şi când a intrat de la mulţime în casă, ucenicii L-au întrebat despre această parabolă.† 18 Şi El le-a zis: „Aşadar, şi voi sunteţi tot atât de nepricepuţi! Nu înţelegeţi că tot ce intră din afară în om nu poate să-l spurce?† 19 Că nu în inimă intră, ci în pântece şi se aruncă afară unde-i e locul. Că bucatele sunt toate curate”.† 20 Dar spunea că ceea ce iese din om, aceea-l spurcă pe om:† 21 „Fiindcă din lăuntrul, din inima oamenilor ies cugetele rele, desfrânările, hoţiile, omorurile,† 22 adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, invidiad, defăimarea, trufia, uşurătateae.† 23 Toate relele acestea ies din lăuntru, şi ele îl spurcă pe om”.†

24 Şi ridicându-Se de acolo, S’a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului; şi intrând într’o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n’a putut să rămână tăinuit.† 25 Că de’ndată auzind despre El o femeie a cărei fiică avea duh necurat, a venit şi a căzut la picioarele Lui. 26 Şi femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Şi-L ruga să scoată demonul din fiica ei. 27 Iar Iisus i-a zis: „Lasă întâi să se sature fiii; că nu e bine să iei pâinea fiilor şi s’o arunci câinilor”. 28 Ea însă a răspuns şi a zis: „Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile fiilor”.† 29 Şi El i-a zis: „Pentru acest cuvânt, du-te!, demonul a ieşit din fiica ta”.† 30 Iar ea, ducându-se acasă, a găsit-o pe copilă culcată pe pat; iar demonul, ieşit.

31 Şi plecând iarăşi din hotarele Tirului, a venit prin Sidon, la Marea Galileii, de-a dreptul prin ţinutul Decapolei.† 32 Şi I-au adus un surd, care era şi gângav, şi L-au rugat să-Şi pună mâna pe el.† 33 Şi luându-l deoparte de mulţime, Şi-a pus degetele în urechile lui şi, scuipând, i-a atins limba.† 34 Şi privind la cer a suspinat şi a zis către el: „Efatà!”, ceea ce înseamnă: „Deschide-te!”† 35 Şi îndată urechile i s’au deschis, iar legătura limbii lui s’a dezlegat şi vorbea bine.† 36 Şi le-a poruncit să nu spună nimănui. Dar cu cât le poruncea El, cu atât mai mult ei Îl propovăduiau.† 37 Şi erau peste măsură de uimiţi şi ziceau: „Pe toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească”.†

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.