Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania
Evanghelia după Matei
Capitolul 27
Iisus adus în faţa lui Pilat. Moartea lui Iuda. Judecata lui Pilat. Iisus osândit la moarte. Încununarea cu spini. Răstignirea şi moartea lui Iisus. Înmormântarea. Paza mormântului.
1 Iar făcându-se dimineaţă, toţi arhiereii şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.† 2 Şi, legându-L, L-au dus şi L-au predat guvernatorului Ponţiu Pilat.†
3 Atunci Iuda, cel care-L vânduse, văzând că a fost osândit la moarte şi cuprins fiind de căinţă, le-a înapoiat arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi,† 4 zicând: „Greşit-am vânzând sânge nevinovat”. Iar ei i-au zis: „Ce ne priveşte pe noi? De-acum e treaba ta!…”a.† 5 Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat de acolo; şi ducându-se, s’a spânzurat.† 6 Iar arhiereii, luând arginţii, au zis: „Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, deoarece sunt preţ de sânge”.† 7 Şi ţinând sfat, au cumpărat cu ei Ţarina Olarului, pentru îngroparea străinilor.† 8 Pentru aceea i s’a spus acelei ţarine, până’n ziua de astăzi, Ţarina Sângelui.†
9 Atunci s’a plinit cuvântul spus prin Ieremia profetul care zice: Şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul Celui Preţuit, pe care l-au preţuit fiii lui Israel,† 10 şi i-au dat pe Ţarina Olarului, după cum mi-a rânduit mie Domnul.†
11 Iar Iisus stătea înaintea guvernatorului. Şi L-a întrebat guvernatorul, zicând: „Tu eşti împăratul Iudeilor?” Iar Iisus i-a răspuns: „Tu o spui”.† 12 Şi la învinuirile ce I se aduceau de către arhierei şi bătrâni, nimic nu răspundea.† 13 Atunci I-a zis Pilat: „Tu nu-i auzi câte mărturisesc ei împotriva ta?”† 14 Şi nu i-a răspuns lui nici un cuvânt, aşa încât guvernatorul se mira foarte.†
15 Iar la sărbătoarea Paştilor, guvernatorul avea obiceiul să-i elibereze mulţimii un întemniţat, pe care-l voiau ei.† 16 Şi aveau atunci un întemniţat vestit, care se numea Baraba.† 17 Deci, adunaţi fiind ei, Pilat le-a zis: „Pe care vreţi să vi-l eliberez: pe Baraba, sau pe Iisus căruia i se spune Hristos?”† 18 Fiindcă ştia că din invidie i L-au dat în mână.†
19 Şi pe când şedea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui a trimis la el, zicând: „Nimic să nu-I faci Dreptului Aceluia, că astăzi mult am pătimit în vis din pricina Lui”.
20 Iar arhiereii şi bătrânii au înduplecat mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă.† 21 Iar guvernatorul, răspunzând, le-a zis: „Pe care din cei doi vreţi voi să vi-l eliberez?” Iar ei au răspuns: „Pe Baraba!”† 22 Şi Pilat le-a zis: „Dar ce să fac eu cu Iisus căruia i se spune Hristos?” Toţi au răspuns: „Să fie răstignit!”† 23 Pilat a zis din nou: „Dar ce rău a făcut?” Ei însă mai tare strigau, zicând: „Să fie răstignit!”†
24 Şi văzând Pilat că nimic nu foloseşte,b ci mai mare tulburare se face, luând apă şi-a spălat mâinile în faţa mulţimii, zicând: „Nevinovat sunt eu de sângele Dreptului Acestuia. De acum, pe voi vă priveşte!”† 25 Iar tot poporul, răspunzând, a zis: „Sângele lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!”…†
26 Atunci le-a eliberat pe Baraba; iar pe Iisus, după ce L-a biciuit, L-a dat să fie răstignit.†
27 Atunci ostaşii guvernatorului, ducându-L pe Iisus în pretoriu, au adunat asupră-I toată cohorta;† 28 şi dezbrăcându-L de haine, I-au pus o hlamidă roşie;† 29 şi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, şi trestie în dreapta Lui; şi îngenunchind înainte-I, îşi băteau joc de El, zicând: „Bucură-te, împărat al Iudeilor!”…† 30 Şi, scuipând asupra Lui, au luat trestia şi-L băteau peste cap.†
31 Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat în hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.†
32 Şi ieşind, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să-I ducă crucea.† 33 Şi venind la locul numit Golgota, care înseamnă Locul Căpăţânii,† 34 I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; şi gustând, n’a voit să beac.†
35 Iar după ce L-au răstignit, şi-au împărţit hainele Lui prin aruncare de sorţi, ca să se plinească ceea ce s’a spus prin profetul: Împărţit-au hainele Mele loruşi, iar pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi.† 36 Şi şezând, Îl păzeau acolo.† 37 Şi deasupra capului I-au pus vina Lui scrisă: Acesta este Iisus, împăratul Iudeilor.† 38 Atunci au răstignit împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga.†
39 Iar trecătorii Îl defăimau, clătinându-şi capetele† 40 şi zicând: „Tu, cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti, mântuieşte-te pe tine însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-te de pe cruce!”† 41 Asemenea şi arhiereii, bătându-şi joc de El împreună cu cărturarii şi cu bătrânii, ziceau:† 42 „Pe alţii i-a mântuit, dar pe sine nu poate să se mântuiască! Dacă este împăratul lui Israel, coboare-se acum de pe cruce şi vom crede în el;† 43 s’a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum, dacă-l vrea; că a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu”.† 44 În acelaşi chip Îl ocărau şi tâlharii cei răstigniţi împreună cu El.†
45 Iar de la ceasul al şaselea, întuneric mare s’a făcut peste tot pământul, până la ceasul al nouălea.† 46 Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M’ai părăsit?”† 47 Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: „Pe Ilie îl strigă acesta”.† 48 Şi unul dintre ei, alergând îndată şi luând un burete, umplându-l cu oţet şi punându-l într’o trestie, Îi da să bea.† 49 Iar ceilalţi ziceau: „Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-l scape!”…† 50 Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul.†
51 Şi iată, catapeteasma templuluid s’a sfâşiat în două, de sus până jos, şi pământul s’a cutremurat şi pietrele s’au despicat;† 52 mormintele s’au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi au înviat,† 53 şi ieşind din morminte după învierea Lui, au intrat în Sfânta Cetate şi s’au arătat multora.† 54 Iar sutaşul şi cei care-L păzeau pe Iisus împreună cu el, văzând cutremurul şi cele întâmplate, s’au înfricoşat foarte, zicând: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta!”†
55 Şi erau acolo multe femei, privind de departe, care-L urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I,† 56 între care erau Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacob şi a lui Iosif, şi mama fiilor lui Zevedeu.†
57 Iar în amurgul zilei a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care era şi el ucenic al lui Iisus.† 58 Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea.† 59 Şi Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat în giulgiu curat† 60 şi l-a pus în mormântul său cel nou pe care-l săpase în stâncă; şi prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, a plecat.† 61 Iar acolo erau Maria Magdalena şi cealaltă Marie, şezând în faţa mormântului.†
62 Iar a doua zi, cea care este după vineri, s’au adunat arhiereii şi fariseii la Pilat, 63 zicând: „Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul acela a spus încă de pe când era în viaţă: După trei zile mă voi scula.† 64 Deci, porunceşte ca mormântul să fie ţinut sub pază până a treia zi, ca nu cumva, venind ucenicii lui, să-l fure şi să spună poporului: s’a sculat din morţi; şi rătăcirea de pe urmă va fi mai rea decât cea dintâi”.† 65 Pilat le-a zis: „Aveţi strajă; mergeţi şi păziţi-l cum ştiţi”. 66 Iar ei, ducându-se, au pecetluit piatra şi au întărit cu strajă paza mormântului.†
