×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Evanghelia după Matei

Capitolul 22

Parabola nunţii fiului de împărat. Dajdia cuvenită cezarului. Întrebare despre înviere. Marea poruncă din lege. Mesia ca fiu şi Domn al lui David.

1 Şi răspunzând, Iisus le-a vorbit iarăşi în parabole, zicând: 2 „Asemănatu-s’a împărăţia cerurilor omului împărat care i-a făcut nuntă fiului său.† 3 Şi şi-a trimis slujitorii să-i cheme la nuntă pe cei poftiţi, dar ei n’au vrut să vină.† 4 Din nou a trimis alţi slujitori, zicând: Spuneţi-le celor chemaţi: Iată, mi-am pregătit ospăţul; juncii mei şi cele îngrăşate s’au înjunghiat şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă!† 5 Dar ei, fără să ţină seama, s’au dus, unul la ţarina sa, altul la neguţătoria lui;† 6 iar ceilalţi, punând mâna pe slujitorii săi, i-au batjocorit şi i-au omorât.† 7 Şi auzind împăratul acela, s’a mâniat; şi trimiţându-şi oştile, i-au nimicit pe ucigaşii aceia, şi cetăţii lor i-au pus foc.† 8 Atunci a zis către slujitorii săi: Nunta este gata, dar cei poftiţi n’au fost vrednici. 9 Mergeţi dar la răspântiile drumurilor şi pe câţi îi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă.† 10 Şi ieşind slujitorii aceia la răspântii, i-au chemat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi, şi buni, şi s’a umplut casa nunţii cu oaspeţi. 11 Iar împăratul, intrând să-şi vadă oaspeţii, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntㆠ12 şi i-a zis: Prietene, cum de ai intrat aici fără să ai haină de nuntăa? El însă a tăcut. 13 Atunci împăratul a zis către slujitori: Legaţi-l de picioare şi de mâini, luaţi-l de aici şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară! Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.† 14 Că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi”.†

15 Atunci mergând fariseii, au ţinut sfat ca să-L prindă pe El în cuvânt.† 16 Şi au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianiib, zicând: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-ţi pasă de nimeni, pentru că tu nu cauţi la faţa oamenilor.† 17 Spune-ne deci nouă: Ce părere ai, se cuvine să dăm dajdie cezarului, sau nu?”† 18 Dar Iisus, cunoscându-le vicleşugul, le-a răspuns: „De ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?† 19 Arătaţi-Mi banul dajdiei”. Iar ei I-au adus un dinar.† 20 Şi Iisus le-a zis: „Ale cui sunt efigia şi inscripţia de pe el?”† 21 Ei au zis: „Ale cezarului”. Atunci El le-a zis: „Daţi-i dar cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu!”† 22 Şi auzind ei acestea, s’au minunat; şi, lăsându-L, s’au dus.†

23 În ziua aceea s’au apropiat de El saducheii, cei ce spun că nu este înviere, şi L-au întrebat,† 24 zicând: „Învăţătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare fără să fi avut copii, fratele său s’o ia de soţie pe femeia lui şi să-i ridice urmaş fratelui său.† 25 Dar la noi erau şapte fraţi; şi cel dintâi s’a însurat şi a murit fără să aibă urmaşi, lăsând pe femeia sa fratelui său;† 26 asemenea şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea;† 27 şi în urma tuturor a murit şi femeia.† 28 La înviere, deci, a căruia dintre cei şapte va fi femeia? că toţi au avut-o de soţie”.† 29 Şi răspunzând Iisus, le-a zis: „Rătăciţi neştiind Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu.† 30 Că la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.† 31 Iar despre învierea morţilor, oare n’aţi citit ce vi s’a spus vouă de Dumnezeu când zice:† 32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob? El nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor”.† 33 Iar mulţimile, ascultându-L, erau uimite de învăţătura Lui.†

34 Şi a uzind fariseii că El a închis gura saducheilor, s’au adunat laolaltă;† 35 şi unul din ei, învăţător de lege, L-a întrebat ispitindu-L:† 36 „Învăţătorule, care este marea poruncă în lege?”† 37 Iar El i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău.† 38 Aceasta este marea şi întâia poruncă.† 39 Iar a doua, asemenea acesteia: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.† 40 De aceste două porunci atârnă toată legea şi profeţii”.†

41 Şi fiind adunaţi fariseii, Iisus i-a întrebat,† 42 zicând: „Ce părere aveţi despre Hristos?: al cui fiu este?” Ei I-au zis: „Al lui David”.† 43 El le-a zis: „Atunci cum se face că David, în Duhc, Îl numeşte pe El Domn când spune:† 44 Zis-a Domnul către Domnul meu: Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale?† 45 Aşadar, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiu al lui?”† 46 Şi nimeni nu putea să-I răspundă nici un cuvânt; şi din ziua aceea nici n’a mai îndrăznit cineva să-L mai întrebe.†

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.