×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Evanghelia după Matei

Capitolul 13

Şapte parabole despre împărăţia cerurilor. Iisus nu este primit în patria Sa.

1 În ziua aceea a ieşit Iisus din casă şi S’a aşezat pe ţărmul mării.a† 2 Şi s’au adunat la El mulţimi numeroase, aşa încât El a intrat în luntre şi stătea în ea şi toată mulţimea şedea pe ţărm.†

3 Şi multe lucruri le-a grăit El în parabolb, zicând: „Iată, ieşit-a semănătorul să semene.† 4 Şi pe când semăna, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat.† 5 Altele au căzut pe loc pietros, unde n’aveau pământ mult, şi au răsărit de’ndată, pentru că n’aveau pământ adânc;† 6 dar când s’a ridicat soarele s’au ofilit şi, neavând rădăcină, s’au uscat.† 7 Altele au căzut între spini şi spinii au crescut şi le-au înăbuşit.† 8 Altele au căzut pe pământul cel bun şi au dat roadă: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci.† 9 Cel ce are urechi de auzit, să audă!”†

10 Şi apropiindu-se ucenicii, I-au zis: „De ce le vorbeşti în parabole?”† 11 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Pentru că vouă vi s’a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, dar acestora nu li s’a dat.† 12 Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, dar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce are.c† 13 De aceea le vorbesc în parabole, că ei văd fără să vadă şi aud fără să audă şi nici să înţeleagă.† 14 Şi se plineşte cu ei profeţia lui Isaia care zice: Cu auzul veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu privirea veţi privi, dar nu veţi vedea.† 15 Căci inima acestui popor s’a împietrit şi urechile lor greu aud şi ochii lor s’au închis, ca nu cumva cu ochii să vadă şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să-şi revină şi Eu să-i vindec.†

16 Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud.† 17 Că adevăr vă grăiesc: mulţi profeţi şi drepţi au dorit să vadă ce vedeţi voi şi n’au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n’au auzit.†

18 Aşadar, ascultaţi parabola semănătorului:† 19 La cel ce aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine Cel-Rău şi răpeşte ceea ce s’a semănat în inima lui; aceasta e sămânţa semănată lângă drum.† 20 Iar cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul şi-l primeşte de’ndată cu bucurie,† 21 dar neavând rădăcină în sine, ţine până la o vreme; şi întâmplându-se necaz sau prigoană din pricina cuvântului, îndată se poticneşte.† 22 Cea semănată între spini este cel care aude cuvântul, dar grija lumii acesteia şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul şi-l face neroditor.† 23 Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel ce aude cuvântul şi-l înţelege, aduce roadă şi face unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci”.†

24 Altă parabolă le-a pus lor înainte, zicând: „Asemănatu-s’a împărăţia cerurilor cu omul care a semănat sămânţă bună în ţarina sa.† 25 Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul şi a semănat neghină printre grâu şi s’a dus.† 26 Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s’a arătat şi neghina.† 27 Şi venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, oare n’ai semănat tu sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are neghină? 28 Şi el le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut asta. Iar slugile i-au zis: Vrei deci să ne ducem şi s’o plivim? 29 El însă a zis: Nu, ca nu cumva plivind neghina să smulgeţi odată cu ea şi grâul. 30 Lăsaţi-le să crească împreună până la seceriş; iar la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Strângeţi mai întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s’o ardem; iar grâul adunaţi-l în hambarul meu”.†

31 O altă parabolă le-a pus înainte, zicând: „Asemănatu-s’a împărăţia cerurilor cu grăuntele de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa.† 32 Acesta este mai mic decât toate seminţele, dar când a crescut este mai mare decât toate legumele şi se face pom, încât vin păsările cerului şi se sălăşluiesc în ramurile lui”.†

33 Le-a spus o altă parabolă: „Asemănatu-s’a împărăţia cerurilor cu aluatul pe care l-a luat o femeie şi l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s’a dospit toată”.†

34 Pe toate acestea le-a grăit Iisus mulţimilor în parabole, şi fără parabole nimic nu le grăia,† 35 ca să se plinească ceea ce s’a spus prin profetul care zice: În parabole îmi voi deschide gura, spune-voi pe cele ascunse de la’ntemeierea lumii.†

36 Atunci, lăsând mulţimile, a venit în casă; şi ucenicii Lui s’au apropiat de El, zicând: „Lămureşte-ne parabola neghinei din ţarină”.† 37 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului, 38 iar ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii Celui-Rău.† 39 Vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii.† 40 Şi după cum se strânge neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului.† 41 Fiul Omului îi va trimite pe îngerii Săi şi ei vor strânge din împărăţia Lui toate pietrele de poticnire şi pe cei ce fac fărădelegea,† 42 şi-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.† 43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit, să audă!†

44 Asemănatu-s’a împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care a găsit-o un om şi a tăinuit-o; şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.†

45 Se mai aseamănă împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune;† 46 şi aflând un mărgăritar de mare preţ, s’a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat.†

47 Se mai aseamănă împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul de peşti;† 48 iar când s’a umplut, l-au tras pescarii la mal şi au şezut şi au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. 49 Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţid† 50 şi-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.†

51 Înţeles-aţi toate acestea?” Zis-au Lui: „Da, Doamne!” 52 Iar El le-a zis: „De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar care scoate din vistieria sa noi şi vechi”.e†

53 Şi după ce Iisus a sfârşit aceste parabole, a plecat de acolo.† 54 Şi venind în patria Sa, îi învăţa în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: „De unde are el înţelepciunea aceasta şi puterile?† 55 Oare nu este acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama sa Maria şi fraţii săi Iacob şi Iosif şi Simon şi Iuda?† 56 Şi surorile lui, oare nu sunt toate la noi? Deci, de unde are el toate acestea?”…† 57 Şi se poticneau întru Elf. Iar Iisus le-a zis: „Un profet nu e dispreţuit decât în patria sa şi în casa lui”.† 58 Şi n’a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor.†

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.