×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Cartea lui Iona

Capitolul 1

Chemarea, neascultarea şi pedepsirea lui Iona.

1 Şi a fost cuvântul Domnului către Iona, fiul lui Amitai, zicând: 2 „Scoală-te şi du-te în Ninive, cetatea cea marea, şi propovăduieşte în ea, căci strigarea răutăţii ei s’a urcat pân’ la Mine”b. 3 Dar Iona s’a sculat să fugă de dinaintea feţei Domnului, la Tarsisc. Şi s’a coborât la Iope şi a aflat o corabie care mergea la Tarsis; şi şi-a plătit preţul călătoriei şi a intrat în ea spre a se duce împreună cu ei la Tarsis, departe de faţa Domnului. 4 Dar Domnul a stârnit un vânt pe mare; şi s’a făcut pe mare o furtună puternică, încât corabia era în primejdie de a se sfărâma. 5 Iar corăbierii s’au înspăimântat şi strigau fiecare spre dumnezeul său; şi mărfurile din corabie le aruncau în mare, ca s’o uşureze. Dar Iona se coborâse în fundul corăbiei şi dormea sforăind. 6 Iar cârmaciul a venit la el şi i-a zis: „De ce sforăi?… Scoală-te şi roagă-L pe Dumnezeul tău, că doar ne-o scăpa Dumnezeu şi nu vom pierid!” 7 Şi a zis fiecare către vecinul său: „Veniţi, şi haideţi să aruncăm sorţi şi să aflăm din a cui pricină este această nenorocire asupra noastră!” Şi au aruncat sorţi, iar sorţul a căzut pe Ionae. 8 Şi i-au zis: „Spune-ne, din a cui pricină se află această nenorocire asupra noastră? Cu ce te îndeletniceşti? De unde vii şi’ncotro te duci? Din ce ţară eşti, şi din care popor?”. 9 Iar el le-a zis: „Eu sunt un rob al Domnului şi mă închin la Domnul, Dumnezeul cerului, Cel ce a făcut marea şi uscatul”. 10 Atunci oamenii s’au înfricoşat cu mare frică şi i-au zis: „De ce-ai făcut tu asta?”; căci ei ştiau că el fugise departe de faţa Domnului, fiindcă el le spusese. 11 Şi i-au zis: „Ce să facem noi cu tine pentru ca marea să ni se aline?”. Fiindcă marea se înălţa şi ridica valuri mari. 12 Iar Iona le-a zis: „Săltaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, iar marea vi se va alina; fiindcă ştiu că din pricina mea s’a stârnit asupra voastră această mare furtună”. 13 Dar oamenii se sileau să se întoarcă la uscat, însă nu puteau, căci marea se înălţa şi din ce în ce mai cumplit li se ridica deasupraf. 14 Atunci au strigat către Domnul şi au zis: „Nicidecum, Doamne: să nu pierim noi din pricina vieţii acestui om, şi sânge dreptg să nu arunci asupră-ne, fiindcă Tu, Doamne, cum ai vrut ai făcut!” 15 Şi l-au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare; iar marea şi-a încetat furia. 16 Iar oamenii cu mare teamă s’au temut de Domnul şi I-au adus jertfă lui Dumnezeu şi I-au făcut făgăduinţe.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.