Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania
Daniel
Capitolul 2
Regele visează, Daniel tâlcuieşte.
1 În cel de al doilea an de domnie al lui Nabucodonosor, avut-a Nabucodonosor un vis, iar duhul i s’a tulburat şi somnul i-a fugit.† 2 Şi regele a zis: „Chemaţi-i pe descântători şi pe magia şi pe vrăjitori şi pe Caldei ca să-i spună regelui visele lui!” Iar ei au venit şi au stat înaintea regelui.† 3 Şi le-a zis regele: „Am visat, iar duhul mi s’a tulburat să ştie visul”.† 4 Iar Caldeii i-au vorbit regelui în limba siriacăb:„O, rege, veşnic să trăieşti!; visul tău spune-l servilor tăi, iar noi vom spune tâlcul”.† 5 Regele le-a răspuns Caldeilor: „Faptul în sine mi-a fugit; dacă voi nu-mi veţi arăta visul şi tâlcuirea lui, veţi fi nimiciţi, iar casele voastre vor fi jefuite;† 6 dar dacă-mi veţi arăta visul şi tâlcuirea lui, daruri şi cinste multă veţi primi de la mine; numai spuneţi-mi visul şi tâlcuirea lui”. 7 Ei i-au răspuns a doua oară, zicând: „Să le spună regele servilor săi visul, iar noi îi vom spune tâlcul”. 8 Iar regele le-a răspuns, zicând: „Văd eu bine că voi vreţi să câştigaţi timpc, de vreme ce aţi văzut că faptul în sine mi-a fugit; 9 dacă nu-mi spuneţi visul, văd eu că voi aţi pus la cale să-mi aduceţi în faţă o poveste mincinoasă până va trece vremea; spuneţi-mi visul, şi atunci voi şti că-mi veţi spune şi tâlcul”. 10 Răspuns-au Caldeii în faţa regelui şi au zis: „Nu e om pe pământ care să poată şti trebile regelui, întrucât nici un mare rege sau cârmuitor n’ar pune o astfel de întrebare unui înţelept, mag sau Caldeu;† 11 fiindcă întrebarea pe care o pune regele e grea, şi nimeni altcineva n’ar putea să dea un răspuns în faţa regelui decât numai zeii, al căror sălaş nu se află printre purtătorii de trup”. 12 Atunci regele, cuprins de mânie şi urgie, a poruncit ca toţi înţelepţii Babilonului să fie daţi pierzării. 13 Aşa a ieşit porunca; şi au început să-i omoare pe înţelepţi; şi-l căutau pe Daniel, ca şi pe fârtaţii săi, ca să-i omoare.
14 Atunci Daniel l-a întâmpinat cu sfat şi cumpănire de cuget pe Arioh, căpetenia gărzii regaled, care ieşise să-i ucidă pe înţelepţii Babilonului, 15 întrebându-l şi zicând: „Mare dregător al regelui, cum de a ieşit de la rege această poruncă neruşinatăe?”. Aşa că Arioh i-a spus lui Daniel cum stă treaba. 16 Şi Daniel a intrat la rege cu rugămintea de a-i da timp să-i spună regelui tâlcuirea. 17 Aşa că Daniel a intrat în casa lui şi le-a spus lui Anania, Misael şi Azaria despre ce e vorba. 18 Şi cereau de la Dumnezeul cerului milă pentru taina aceasta, pentru ca Daniel şi prietenii lui să nu piară împreună cu restul înţelepţilor Babilonului.† 19 Atunci taina i s’a descoperit lui Daniel într’o vedenie de noapte; şi L-a binecuvântat Daniel pe Dumnezeul cerului, zicând:†
20 „Binecuvântat fie numele Domnuluidin veac şi până’n veac,că ale Lui sunt înţelepciunea şi înţelegerea.†
21 El schimbă vremile şi anii,El aşază regi şi El îi strămută,El dă înţelepciune celor înţelepţişi minte iscusită celor ce ştiu să înţeleagă;†
22 El descoperă adâncurile şi tainele,El cunoaşte ceea ce este’n întuneric,Cu El este lumina.†
23 Ţie mă mărturisesc şi pe Tine Te laud,Dumnezeul părinţilor mei,căci Tu mi-ai dat înţelepciune şi putereşi m’ai făcut să cunosclucrurile pe care Ţi le-am cerutşi visul regelui mi l-ai arătat”.
24 Şi a venit Daniel la Arioh – cel pe care-l pusese regele să-i nimicească pe înţelepţii Babilonului – şi i-a zis: „Nu-i da pierzării pe înţelepţii Babilonului, ci du-mă pe mine în faţa regelui, iar eu îi voi spune regelui tâlcul”. 25 Atunci Arioh l-a adus grabnic pe Daniel în faţa regelui, căruia i-a zis: „Am aflat un om dintre fiii înrobiţi ai Iudeii, care-i va spune regelui tâlcul”. 26 Iar regele, răspunzând, i-a zis lui Daniel – al cărui nume era Beltşaţar: „Poţi tu să-mi spui visul pe care l-am văzut, precum şi tâlcuirea lui?”.† 27 Şi a răspuns Daniel în faţa regelui, zicând: „Taina despre care întreabă regele nu este [în puterea] înţelepţilor, a magilor, a descântătorilor sau a ghicitorilor să i-o spună regelui;† 28 dar în cer este un Dumnezeu Care descoperă tainele şi i-a arătat regelui Nabucodonosor ce lucruri se vor petrece în zilele ce vor veni. Iată visul tău şi vedeniile capului tău în aşternutul tău:†
29 O, rege, în aşternutul tău te gândeai la cele ce-ar fi să fie mâine-poimâine; iar Cel ce descoperă taine ţi-a arătat ceea ce va să fie.† 30 Iar mie nu mi s’a descoperit această taină datorită înţelepciunii ce se află în mine mai mult decât în toţi cei vii, ci pentru ca eu să-i spun regelui tâlcul, aşa ca tu să-ţi poţi cunoaşte gândurile inimii.†
31 Tu, rege, ai văzut; şi, iată, un chipf; acel chip era mare, înfăţişarea lui era strălucită stând înaintea feţei tale, iar vederea lui era grozavă; 32 un chip al cărui cap era de aur curat, ale cărui mâini şi piept şi braţe erau de argint, al cărui pântece şi ale cărui coapse erau de aramă; 33 pulpele îi erau de fier; iar picioarele, o parte de fier şi o parte de lut. 34 Te-ai uitat până când o piatră tăiată din munte, nu de mână, a izbit chipul peste picioarele de fier şi de lut şi le-a sfărâmat de istov.† 35 Atunci dintr’o dată s’au sfărâmat lutul, fierul, arama, argintul şi aurul şi s’au făcut ca praful vara pe arie, şi furia vântului le-a spulberat, şi loc pentru ele nu s’a mai aflat; iar piatra care lovise chipul s’a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul.† 36 Acesta este visul, iar tâlcuirea lui o vom spune în faţa regelui. 37 Tu, o, rege, eşti regele regilor, căruia Dumnezeul cerului i-a dat o împărăţie puternică şi tare şi cinstitㆠ38 oriunde locuiesc fiii oamenilor; în mâna ta a dat fiarele câmpului şi păsările cerului şi peştii mării, pe tine te-a făcut domn peste toate; tu eşti capul de aur.† 39 După tine se va ridica un alt regat, mai mic decât al tău, şi un al treilea regat care este arama şi care va avea stăpânire peste tot pământul; 40 şi un al patrulea regat, care va fi tare ca fierul; aşa cum fierul fărâmiţează şi supune, tot astfel va fărâmiţa el şi va supune. 41 Şi pentru că ai văzut că picioarele şi degetele sunt o parte de lut şi o parte de fier, regatul va fi împărţit; dar în el va fi şi ceva din rădăcină de fier, aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. 42 Şi de vreme ce degetele picioarelor erau o parte de fier şi o parte de lut, o parte din regatul acela va fi tare, dar ceva din el se va sfărâma. 43 Şi pentru că ai văzut fierul amestecat cu lutul, aşa se vor amesteca întru sămânţa oamenilorg, dar de lipit nu se vor lipi, aşa cum fierul nu se amestecă cu lutul.† 44 Şi în zilele acelor regi, Dumnezeul cerului va ridica o împărăţie care’n veci nu va fi nimicită; împărăţia Lui nu va fi lăsată unui alt popor, ci va fărâmiţa şi va vântura toate regatele, iar ea va rămâne în vecih.† 45 Aşa cum ai văzut că o piatră a fost tăiată din munte, dar nu de mână, şi a sfărâmat lutul, fierul, arama, argintul şi aurul, marele Dumnezeu i-a arătat regelui ce anume se va petrece după aceasta; visul e adevărat, iar tâlcuirea lui e neîndoielnică”.†
46 Atunci regele Nabucodonosor a căzut cu faţa la pământ şi i s’a închinat lui Daniel şi a dat porunci să i se aducă jertfe şi tămâieri.† 47 Şi răspunzând regele, i-a zis lui Daniel: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul regilor, Cel ce descoperă taine; căci tu ai fost în stare să descoperi această taină”.† 48 Şi l-a preamărit regele pe Danieli şi i-a dat multe şi bogate daruri şi l-a pus peste toată ţara Babilonului şi [l-a făcut] mai-marele satrapilorj peste toţi înţelepţii Babilonului.† 49 Daniel i-a cerut regelui, iar acesta i-a pus pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego peste trebile ţării Babilonului; Daniel însă a rămas la curtea regelui.
