×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Daniel

Capitolul 10

Vedenie asupra suferinţelor. Eliberarea finală.

1 În anul al treilea al [domniei] lui Cirus, regele Perşilor, cuvânt i s’a descoperit lui Daniel – cel ce era numit Beltşaţar –; şi adevărat era cuvântul; şi mare putere şi înţelegere i s’a dat lui întru vedenie.†

2 „În zilele acelea, eu, Daniel, am plâns vreme de trei săptămâni de zile. 3 Pâine care să-mi placă n’am mâncat, carne şi vin nu mi-au intrat în gură, cu ulei nu m’am uns, până ce s’au împlinit trei săptămâni de zilea.† 4 În cea de a douăzeci şi patra zi a primei luni mă aflam lângă râul cel mare, adică Tigrul.†

5 Şi mi-am ridicat ochii şi m’am uitat; şi iată un bărbat îmbrăcat în veşmânt de inb; iar mijlocul îi era încins cu aur de Ofirc;†

6 trupul îi era ca de topazd; faţa lui, ca fulgerul;
ochii lui, ca nişte făclii de foc;
braţele şi coapsele lui, ca arama sclipitoare;
iar sunetul cuvintelor lui, ca un freamăt de mulţime.†

7 Dar vedenia am văzut-o doar eu, Daniel; iar bărbaţii care erau cu mine n’au văzut vedenia; dar căzând peste ei o mare spaimă, au fugit cuprinşi de frică.† 8 Şi am rămas doar eu şi am văzut această mare vedenie; şi n’a rămas în mine tărie, şi slava mi s’a stricat schimbându-se, iar vlaga mi-a pierit.†

9 Şi am auzit sunetul cuvintelor lui; şi când l-am auzit, mi-a tremurat sufletul şi am căzut cu faţa la pământ. 10 Şi, iată, o mână s’a atins de mine şi m’a ridicat pe genunchii mei şi pe palmele mâinilor melee.† 11 Iar el mi-a zis: «Daniele, tu, om de la capătul doruluif, înţelege cuvintele pe care eu le voi grăi către tine şi stai în picioare, căci eu sunt acum trimis la tine». Şi după ce a grăit el cuvântul acesta,
m’am ridicat tremurând.† 12 Iar el mi-a zis: «Nu te teme, Daniele!; că din prima zi în care tu ţi-ai aplecat inima să înţelegi şi să-ţi faci ţie necazuri în faţa Domnului Dumnezeului tăug, cuvintele tale au fost auzite, iar eu întru cuvintele tale am venit.h† 13 Dar voievodul regatului Perşilor mi-a stat împotrivă timp de douăzeci şi una de zilei; când, iată, Mihail, unul din voievozii fruntaşij, a venit să mă ajute; şi l-am lăsat acolo, cu voievodul regatului Perşilor,† 14 şi am venit să-ţi spun despre toate câte i se vor întâmpla poporului tău în zilele de la urmă; căci pentru acele zile mai este încă o vedenie».

15 Şi’n timp ce el vorbea cu mine aşa cum am scris mai susk, eu am căzut cu faţa la pământ, iar sufletul îmi tremura.† 16 Şi, iată, ca şi cum ar fi fost înfăţişarea fiului omului s’a atins de buzele mele; iar eu mi-am deschis gura; şi am grăit şi am zis către cel ce-mi sta înainte: Doamne, la vederea ta mi s’au răsucit măruntaiele’n minel şi nu mai aveam putere.† 17 Şi cum oare va putea robul tău, Doamne, să grăiască cu acest stăpân al meu? în ce mă priveşte, de acum nu va mai rămâne’ntru mine putere, şi suflare’n mine n’a rămas… 18 Şi din nou m’a atins ceea ce părea a fi înfăţişare de om şi m’a întărit.† 19 Şi mi-a zis: «Nu te teme, tu, om de la capătul dorului!; pace ţie! Îmbărbătează-te şi fii tare!». Şi’n timp ce el vorbea cu mine, eu am primit putere; şi am zis: Să grăiască Domnul meu, că m’a întărit!†

20 Iar el a zis: «Ştii tu oare de ce am venit la tine? Acum mă voi întoarce ca să mă lupt cu voievodul Perşilor; eu plecam, dar voievodul Grecilor veneam. 21 Dar eu îţi voi spune ţie ce anume s’a rânduit în scriptura adevărului; şi nu-i nimeni care să ţină cu mine în aceaste treburi, în afară de Mihail, voievodul vostrun.†

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.