×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Isaia

Capitolul 44

Slava lui Dumnezeu. Deşertăciunea idolilor. Îndemn la pocăinţă. Bucuria răscumpărării. Profeţie asupra lui Cirus.

1 Dar acum ascultă, Iacobe, tu, servul Meu,
şi tu, Israele, pe care Eu te-am ales!

2 Aşa zice Domnul Dumnezeu Cel ce te-a făcut,
El, Cel ce din pântece te-a urzit:
– Tu încă vei avea ajutor;
nu te teme, tu, Iacobe, servul Meu,
şi tu, iubite Israel, pe care Eu te-am ales.

3 Că Eu le voi da apă
celor ce însetaţi umblă’n ţinut fără apă;
Duhul Meu Îl voi pune peste urmaşii tăi
şi binecuvântările Mele peste copiii tăi

4 şi vor răsări ca iarba’ntre pâraie
şi ca sălciile pe margini de apă curgătoare.

5 Unul va zice: „Eu sunt al lui Dumnezeu!”,
şi un altul se va chema pe sine cu numele
lui Iacob,
iar un altul cu mâna lui va scrie: „Eu sunt
al lui Dumnezeu”
şi se va chema pe sine cu numele lui Israela.

6 Aşa zice Dumnezeu, Împăratul lui Israel,
şi Domnul Atotţiitorul, Cel ce l-a izbăvit:
„Eu sunt Cel-Dintâi şi Eu sunt de azi înainte;
în afară de Mine nu este Dumnezeu.b

7 Cine este cum sunt Eu?:
Să stea şi să cheme şi să spună
şi să Mi se pregătească din vremea
când Eu am făcut om pe vecie,
iar pe cele ce vor fi să vi le spună mai
înainte ca ele să fi fost.

8 Nu vă ascundeţi
şi nici n’o luaţi razna!
Oare nu de la’nceput aţi auzit
şi nu de-atunci v’am spus Eu vouă?
Voi sunteţi martori dacă’n afară de Mine
mai e un Dumnezeu”.

9 Dar făcătorii de idoli n’au auzit atuncic
iar cioplitorii de chipuri, ei toţi, zadarnic
lucrează
făcând din dorinţele lor nişte chipuri
care nu le sunt de nici un folos;
dimpotrivă, ruşina-se-vor

10 cei ce alcătuiesc un dumnezeu
şi toţi cei care cioplesc lucruri de doi bani,

11 iar cei făcuţi de ei, iată că toţi se veştejesc;
adune-se toţi surzii de printre oameni
şi să stea laolaltă
şi laolaltă să fie ruşinaţi şi înfruntaţi!

12 Că meşterul îşi ascute fierul,
croieşte [idolul] cu barda,
cu sfredelul îl găureşte
şi cu tăria braţului său îl alcătuieşte;
va flămânzi şi va slăbi
şi apă nu va bea.

13 După ce meşterul a ales lemnul,
îl măsoară şi-l înseamnă cu dreptarul,
îi face muchii, unghiuri,
îl potriveşte din clei
şi-l face ca pe un chip de om
şi ca pe o frumuseţe de om,
să şi-l aşeze în casă.

14 El taie lemnul din pădurea
pe care Domnul a sădit-o
– chiar un pin – şi pe care ploaia a făcut-o
să crească

15 spre a le da oamenilor lemne de foc;
şi, luând o parte din ea, el se încălzeşte…
Da, a luat o parte din lemn
şi cu el coace pâine,
iar din ce rămâne îşi face dumnezei
cărora li se închină.

16 Jumătate o arde să se’ncălzească,
iar cu jumătate coace pâine pe cărbuni;
şi după ce a fript pe ea carne
şi mănâncă şi se satură,
şi după ce s’a şi încălzit, zice:
„Mă simt bine,
că mă’ncălzii şi văzui foc…”.

17 Iar din ce-a rămas îşi face un dumnezeu cioplit
şi i se închină şi se roagă, zicând:
„Mântuieşte-mă, că tu eşti dumnezeul meu!…”.

18 Ei n’au nici o înţelegere ca să şi priceapă,
fiindcă orbeşte s’au întunecat
aşa ca ei cu ochii să nu vadă
şi cu inima să nu priceapă.

19 Nici unul nu s’a plecat cu mintea
şi nici n’a priceput cu înţelegerea
că jumătate l-a ars în foc
şi a copt pâine pe cărbunii lui,
că a fript carne şi a mâncat
şi că din ce-a rămas a făcut o urâciune
căreia ei i se închină.

20 Cunoaşteţi dar că inima lor nu-i decât cenuşă,
că se înşală
şi că nimeni nu e’n stare să-şi mântuiască
sufletul.
Vedeţi, voi nu veţi zice:
„E o minciună’n mâna mea cea dreaptă”.

21 Adu-ţi aminte de acestea,
tu, Iacobe, şi tu, Israele,
că tu eşti servul Meu.
Eu te-am făcut pe tine să-mi fii serv,
iar tu, Israele, nu Mă da uitării.

22 Că, iată, Eu ca un nor ţi-am şters fărădelegile
şi ca desimea unui nor, păcatele;
întoarce-te la Mine şi te voi mântui.

23 Voi, ceruri, veseliţi-vă,
că Dumnezeu l-a miluit pe Israel!;
voi, temelii ale pământului, sunaţi din
trâmbiţă!;
voi, munţilor, strigaţi cu bucurie,
voi, dealuri, şi toate pădurile de pe voi,
că Dumnezeu l-a izbăvit pe Iacob
şi plin de slavă fi-va Israel!

24 Aşa zice Domnul, Cel ce te-a izbăvit,
Cel ce din pântece te-a plăsmuit:
– Eu sunt Domnul, Cel ce pe toate le fac;
Eu singur am întins cerul
şi am întărit pământul.

25 Cine altul va risipi semnele
celor ce cheamă morţii
şi prezicerile din inima omului,
pe înţelepţi întorcându-i îndărăt
şi sfaturile lor făcându-le nebune?d

26 El, Cel ce întăreşte cuvântul servului Său
şi adevereşte sfatul trimişilor Săi;
El, Cel ce-i zice Ierusalimului: „Locuit vei fi!”,
şi cetăţilor Iudeiie: „Zidite veţi fi!”;
şi pustiurile ei vor odrăsli;

27 El, Cel ce-i zice adâncului: „Pustiit vei fi,
şi râurile tale le voi seca”;

28 El, Cel care-i zice lui Cirus: „Fii înţelept!”,
iar el va face toate voile Mele;
El este Cel ce-i va zice Ierusalimului:
„Zidit vei fi!”,
iar Eu voi pune temeliile casei Mele celei
sfinte.f

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.