×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Ieşirea

Capitolul 12

Mielul pascal. Sărbătoarea azimelor. Sărbătorirea Paştelui. Moartea întâilor-născuţi ai Egiptenilor. Plecarea Israeliţilor.

1 Grăit-a Domnul către Moise şi Aaron în ţara Egiptului şi le-a zis 2 „Luna aceasta să fie pentru voi începutul lunilor, să fie întâia între lunile anului. 3 Vorbeşte deci la toată obştea fiilor lui Israel şi spune-le: – În ziua a zecea a acestei luni, fiecare cap de familie să ia câte un miel; un miel pentru fiecare casă. 4 Iar dacă’ntr’o casă vor fi prea puţini pentru un miel întreg, să-l ia împreună cu vecinul cel mai apropiat ca număr de suflete: fiecare să socotească anume câţi sunt de trebuinţă ăca să mănânce în întregimeî un miel. 5 Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească şi fără meteahnă; veţi lua fie un miel, fie un ied. 6 Să-l ţineţi până în ziua a paisprezecea a acestei lunia, şi atunci toată adunarea obştii fiilor lui Israel să-l înjunghie spre searăb. 7 Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus, în casele unde-l vor mânca. 8 În chiar noaptea aceea să mănânce carnea, friptă la foc; s’o mănânce cu azimă şi ierburi amare. 9 Din el să nu mâncaţi ceva crud sau fiert în apă, ci numai fript la foc, capul cu picioarele şi măruntaiele. 10 Din el să nu lăsaţi nimic pe-a doua zi, os din el să nu zdrobiţic. Ceea ce va rămâne pe-a doua zi, să ardeţi în foc. 11 Şi iată cum să fiţi când îl mâncaţi: cu coapsele’ncinse, cu sandalele’n picioare şi cu toiagul în mânăd; şi să-l mâncaţi în grabă: e Paştilee Domnului. 12 În noaptea aceea voi trece peste ţara Egiptului; voi lovi pe tot întâi-născutul în ţara Egiptului, de la om pân’la dobitoc, şi din toţi dumnezeii Egiptenilor voi face pedeapsăf, Eu, Domnul. 13 Sângele va fi semn pentru voi, pe casele în care vă veţi afla: Eu voi vedea sângele şi vă voi ocrotig şi nu va fi’ntre voi rană nimicitoare când voi lovi ţara Egiptului.

14 Ziua aceasta să vă fie vouă spre pomenire şi s’o prăznuiţi ca pe o sărbătoare a Domnului, din neam în neam – ca aşezare veşnică –, aşa s’o prăznuiţi. 15 Timp de şapte zile să mâncaţi azime; încă din ziua’ntâia să’ndepărtaţi din casele voastre dospitura, căci cine va mânca dospit din ziua’ntâia până’n ziua a şaptea, sufletul acela va fi stârpit din Israel. 16 Ziua întâia se va numi sfântă, iar ziua a şaptea tot sfântă vă va fi; – în ele să nu faceţi nici o muncă slujitoare, în afara celor care-i trebuie fiecăruia spre a se hrăni – numai aceasta puteţi face. 17 Păziţi Sărbătoarea Azimelorh, fiindcă’n ziua aceea am scos Eu armiai voastră din ţara Egiptului; din neam în neam să păziţi ziua aceasta, ca aşezământ veşnic. 18 Începând din seara celei de a paisprezecea zi a lunii întâia şi până’n seara zilei a douăzeci şi una a aceleiaşi luni, veţi mânca azimej. 19 Timp de şapte zile să nu se afle dospitură’n casele voastre; tot cel ce va mânca dospit, sufletul acela va fi stârpit din obştea lui Israel, fie el venetic sau moşnean al pământului. 20 Tot ce e dospit să nu mâncaţi; în toate aşezările voastre veţi mânca azimă”.

21 Apoi i-a chemat Moise pe toţi bătrânii fiilor lui Israel şi le-a zis: „Duceţi-vă şi luaţi-vă miei după cum vă sunt familiile şi’njunghiaţi mielul de Paştik. 22 Luaţi un mănunchi de isop, muiaţi-l în sângele de lângă uşă, şi ungeţi pragul de sus şi amândoi stâlpii uşii cu sângele cel de lângă uşă; iar voi să nu ieşiţi nici unul pe uşa casei până dimineaţa. 23 Domnul va trece să-i lovească pe Egipteni şi va vedea sângele de pe pragul de sus şi de pe cei doi stâlpi ai uşii şi va trece Domnul pe lângă uşă şi nu-l va lăsa pe Nimicitorl să intre’n casele voastre ca să lovească. 24 Păziţi-le pe acestea ca pe un aşezământ pentru tine şi pentru copiii tăim, din neam în neam. 25 Aşadar, după ce veţi intra în ţara pe care Domnul vă va da-o vouă aşa cum a zis, să păziţi rânduiala aceasta. 26 Şi de va fi să vă’ntrebe copiii voştri: – Ce-i cu rânduiala aceasta?, 27 voi să le spuneţi: – Aceasta este jertfa de Paşti pentru Domnul Cel ce’n Egipt a ocrotit casele fiilor lui Israel, când El a lovit Egiptul iar casele noastre le-a mântuit”. Şi s’a plecat poporul şi s’a’nchinat. 28 Şi mergând fiii lui Israel, au făcut aşa cum Domnul le poruncise lui Moise şi Aaron; aşa au făcut.

29 Şi a fost că la miezul nopţii i-a lovit Domnul pe toţi întâi-născuţii în ţara Egiptului, de la întâi-născutul lui Faraon, care trebuia să stea pe tron, până la întâi-născutul robului din temniţă, şi pe toţi întâi-născuţii dobitoacelor. 30 Şi s’a sculat noaptea Faraon, toate slugile lui şi toţi Egiptenii; şi bocet mare s’a făcut în toată ţara Egiptului, că nu era casă’n care să nu fie mort. 31 În aceeaşi noapte i-a chemat Faraon pe Moise şi Aaron şi le-a zis: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din mijlocul poporului meu!; şi voi, şi fiii lui Israel!; şi duceţi-vă de-i faceţi slujbă Domnului, Dumnezeului vostru, precum aţi zis! 32 Luaţi-vă şi turmele, şi cirezile, şi duceţi-vă!… Binecuvântaţi-mă şi pe mine!” 33 Egiptenii sileau acum poporul să iasă grabnic din ţară, căci ziceau: „O să pierim cu toţii!” 34 Poporul şi-a luat frământătura până a nu se dospi, [purtând] pe umeri coveţile învelite’n haine.

35 Fiii lui Israel au făcut după cuvântul lui Moise: au cerut de la Egipteni lucruri de argint şi lucruri de aur şi haine. 36 Domnul i-a dat poporului Său trecere în ochii Egiptenilor, iar aceştia le-au dat tot ce-au cerut; şi i-au despuiat pe Egipteni.

37 Fiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucotn, ca la şase sute de mii de bărbaţi pedeştrio, afară de copii. 38 Şi’mpreună cu ei s’a ridicat şi multă adunătură [de oameni], precum şi turme şi cirezi şi vite multe foarte. 39 Iar din frământătura pe care-o scoseseră din Egipt au copt în spuză azime, că ea nu se dospise; zoriţi de Egipteni, ei nu putuseră zăbovi nici măcar să-şi facă de mâncare pentru drum. 40 Şederea fiilor lui Israel în Egipt şi’n ţara Canaanului a fost de patru sute treizeci de anip. 41 Şi a fost că la capătul celor patru sute treizeci de ani, toată armia Domnului a ieşit din ţara Egiptului. 42 Noapte de priveghere i-a fost aceasta Domnului, ca să-i scoată pe ei din ţara Egiptului; această noapte în care Domnul a stat de veghe, pe ea o vor păzi toţi fiii lui Israel, din neam în neam.

43 Zis-a Domnul către Moise şi Aaron: „Iată rânduiala Paştelui: Nimeni din cei de alt neam nu va mânca din el; 44 dar din el va mânca tot robul cumpărat cu bani, după ce-l vei tăia’mprejur. 45 Străin sau simbriaş nu va mânca din el. 46 Să se mănânce în aceeaşi casă; din carnea lui nu vei scoate afară din casă; os dintr’însul să nu zdrobiţi. 47 Pe asta s’o facă toată obştea fiilor lui Israel. 48 Iar dacă vreun străin aşezat între voi va vrea să-I facă Domnului jertfă pascalăq, îi vei tăia’mprejur pe toţi ai lui, de parte bărbătească, şi numai atunci să se apropie ca să facă aceasta, şi el va fi atunci ca şi un moşnean al pământului; dar tot cel netăiat împrejur nu va mânca din el; 49 o singură lege va fi şi pentru băştinaş, şi pentru străinul ce se va aşeza la voi!” 50 Şi au făcut fiii lui Israel aşa cum Domnul le poruncise lui Moise şi Aaron; aşa au făcut. 51 Şi a fost că atunci, în ziua aceea, i-a scos Domnul pe fiii lui Israel din ţara Egiptului, împreună cu armia lor.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.