×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Psalmii

Capitolul 34

PSALMUL 34 Al lui David.

1 Judecă-i, Doamne, pe cei ce-mi fac mie nedreptate,
războieşte-Te împotriva celor ce se războiesc cu mine.

2 Ia-Ţi armura şi pavăza şi ridică-Te în ajutorul meu;

3 sabie scoate şi închide calea celor ce mă prigonesc;
spune-i sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!”

4 Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie cei ce caută sufletul meu;
cei ce-mi gândesc mie răul întoarcă-se îndărăt şi plini de ruşine.

5 Să fie ei ca praful în faţa vântului
şi îngerul Domnului să-i necăjească;

6 fie-le calea întuneric şi alunecare
şi îngerul Domnului să-i fugărească.

7 Fiindcă fără pricină ei pe ascuns în laţul lor mi-au pregătit pieirea,
fără pricină mi-au suduit sufletul.

8 Asupra lor să vină laţul pe care ei nu-l cunosc,
pe ei să-i prindă cursa pe care au ascuns-o
şi în acelaşi laţ să cadă.

9 Dar sufletul meu se va bucura întru Domnul,
de mântuirea Lui se va veseli.

10 Toate oasele melea vor zice: „Doamne, cine este asemenea Ţie,
să-l izbăvească pe sărman din mâna celor mai tari decât el,
da, pe sărac şi pe sărman de cei ce îi jefuiesc?”

11 Martori mincinoşib s’au ridicat
şi de ceea ce nu ştiam m’au întrebat;

12 prin rele pentru bune m’au răsplătit,
secătuire sufletului meu.

13 Dar eu, când ei mă supărau, cu haină de sac m’am îmbrăcat,
cu postire mi-am smerit sufletulc,
iar rugăciunea mea în sânul meu se va întoarce.

14 Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate de-al nostru, aşa de bine m’am purtat;
ca şi cum aş fi jelit şi m’aş fi întristat, aşa m’am smerit.

15 Dar ei împotriva mea s’au veselit şi s’au adunat;
bice s’au adunat împotriva mea şi eu nu ştiam.
Risipiţi au fost, dar nu s’au căit.

16 M’au pus la’ncercare, cu batjocură m’au batjocorit,
cu dinţii au scrâşnit împotrivă-mi.

17 Doamne, când oare vei vedea?
Îndepărtează-mi sufletul de la faţa lor cea rea,
de la lei, viaţa mea.

18 Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, în adunare mare,
întru popor puternic Te voi lăuda.

19 Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept,
cei ce fără pricină mă urăsc şi-şi fac semne cu ochiul.

20 Că ei de pace îmi vorbeau,
dar în mânie vicleşuguri gândeau

21 şi larg şi-au deschis gura împotriva mea,
zicând: „E bine, e bine, ochii noştri au văzut!”

22 Tu ai văzut-o, Doamne, să nu păstrezi tăcere,
Doamne, nu Te depărta de mine!

23 Scoală-Te, Doamne, şi ia aminte la judecata mea,
Dumnezeul meu şi Domnul meu, ia aminte la pricina mea.

24 Judecă-mă, Doamne, după dreptatea Ta, Dumnezeul meu,
aşa încât ei să nu se bucure de mine;

25 să nu zică în inimile lor: „E bine, bine-i este sufletului nostru”!,
nici să zică: „Noi l-am înghiţit!”

26 Să se ruşineze şi să se năruie deodată cei ce se bucură de răul meu,
în ruşine să se îmbrace şi’n ocară cei ce se laudă împotriva mea.

27 Dar cei ce-mi doresc mie dreptatea, ei să se bucure şi să se veselească
şi să spună fără’ncetare: „Mărit să fie Domnul,
Cel ce doreşte pacea robului Său!”

28 Şi limba mea va grăi dreptatea Ta,
în ziua’ntreagă lauda Ta.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.