Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Psalmii

Capitolul 118

PSALMUL 118* Aliluia.

¹ Fericiţi cei fără prihană în cale,
cei ce umblă în legea Domnului!^†

² Fericiţi cei ce caută să-I afle mărturiile^a;
cu toată inima Îl vor căuta.^†

³ Fiindcă cei ce lucrează fărădelegea
n’au umblat în căile Sale.^†

⁴ Tu eşti Cel ce poruncile Tale le-ai poruncit
pentru ca noi să le păzim foarte.^†

⁵ O, de s’ar face căile mele drepte
spre paza dreptăţilor Tale!^†

⁶ Atunci de-abia nu mă voi ruşina,
când voi căuta spre toate poruncile Tale.^†

⁷ Ţie mă voi mărturisi, Doamne, întru deschiderea inimii^b
când voi fi învăţat judecăţile dreptăţii Tale.

⁸ Îndreptările^c Tale le voi păzi,
Nu mă părăsi în cele din urmă!

⁹ Prin ce îşi va îndrepta un tânăr calea sa?:
prin păzirea cuvintelor Tale.^†

¹⁰ Eu cu toată inima Te-am căutat,
să nu mă lepezi de la poruncile Tale.^†

¹¹ Cuvintele Tale mi le-am ascuns în inimă,
ca nu cumva să păcătuiesc faţă de Tine.^†

¹² Binecuvântat eşti, Doamne,
învaţă-mă îndreptările Tale.

¹³ Cu buzele mele am vestit
toate judecăţile gurii Tale.

¹⁴ În calea mărturiilor Tale m’am desfătat
tot atât de mult cât în toată bogăţia.

¹⁵ La poruncile Tale voi gândi
şi căile Tale le voi înţelege;

¹⁶ la îndreptările Tale voi cugeta,
cuvintele Tale nu le voi da uitării.

¹⁷ Dă-i răsplată robului Tău^d,
viază-mă^e şi-Ţi voi păzi cuvintele.

¹⁸ Ia-mi vălul de pe ochi
şi voi înţelege minunatele lucruri din legea Ta.^†

¹⁹ Străin sunt eu pe pământ,
poruncile Tale nu mi le ascunde.^†

²⁰ Sufletul meu de-a pururi a tânjit
să dorească judecăţile Tale^f.

²¹ Tu i-ai certat pe cei mândri;
blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale.^†

²² Despresoară-mă de ocară şi defăimare,
că mărturiile Tale le-am păzit;

²³ fiindcă mai-marii şezut-au şi grăiau împotrivă-mi,
dar robul Tău cugeta la îndreptările Tale;^†

²⁴ fiindcă mărturiile Tale sunt cugetarea mea
şi îndreptările Tale sunt sfetnicii mei.^†

²⁵ Sufletul mi s’a lipit de pământ^g;
viază-mă, după cuvântul Tău.

²⁶ Eu mi-am vestit căile, Tu m’ai auzit,
învaţă-mă îndreptările Tale.

²⁷ Fă-mă să înţeleg calea îndreptărilor Tale
şi la minunile Tale voi cugeta.

²⁸ Sufletul meu a dormitat de mâhnire,
întăreşte-mă întru cuvintele Tale.

²⁹ Calea nedreptăţii îndepărteaz-o de mine
şi cu legea Ta miluieşte-mă.

³⁰ Eu calea adevărului am ales-o,
judecăţile Tale nu le-am uitat.^†

³¹ De mărturiile Tale, Doamne, m’am lipit,
Tu fă-mă să nu-mi fie ruşine.

³² Pe calea poruncilor Tale am alergat
când Tu inima mi-ai lărgit-o.^†

³³ Lege pune-mi, Doamne, calea îndreptărilor Tale,
şi ne’ncetat o voi păzi.

³⁴ Dă-mi mie pricepere şi voi căuta să aflu legea Ta
şi cu toată inima mea o voi păzi.^†

³⁵ Îndrumează-mă pe cărarea poruncilor Tale,
că aceasta-i ceea ce mi-am vrut.

³⁶ Pleacă-mi inima spre mărturiile Tale^h,
iar nu spre lăcomie.^†

³⁷ Întoarce-mi ochii, ca să nu văd deşertăciunea;
în calea Ta viază-mă.^†

³⁸ Pune-i robului Tău în faţă cuvântul Tău
întru teama de Tine.

³⁹ Îndepărtează-mi ocara de care m’am temut,
căci bune sunt judecăţile Tale.^†

⁴⁰ Iată, am tânjit după poruncile Tale,
viază-mă întru dreptatea Ta.

⁴¹ Să vină peste mine mila Ta, Doamne,
mântuirea Ta, după cuvântul Tău,

⁴² şi cuvânt le voi răspunde celor ce mă ocărăsc
că am nădăjduit în cuvintele Tale.

⁴³ Din gura mea să nu iei nicicum cuvântul adevărului,
că în judecăţile Tale am nădăjduitⁱ.

⁴⁴ Şi legea Ta o voi păzi de-a pururi,
în veac şi în veacul veacului.^†

⁴⁵ În largul meu am umblat
căutând să-Ţi aflu poruncile.

⁴⁶ În faţa regilor am vorbit despre mărturiile Tale
şi nu m’am ruşinat.^†

⁴⁷ Şi la poruncile Tale am cugetat,
că le-am iubit foarte.^†

⁴⁸ Mâinile mi le-am ridicat spre poruncile Tale pe care le-am iubit
şi spre îndreptările Tale gândul mi l-am aşternut.^†

⁴⁹ Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău către robul Tău,
întru care m’ai făcut să nădăjduiesc.

⁵⁰ Aceasta m’a mângâiat întru smerenia mea,
că rostirea Ta m’a păzit în viaţă.^†

⁵¹ Cei mândri s’au nelegiuit peste măsură,
dar eu de la legea Ta nu m’am abătut.^†

⁵² Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele de demult, Doamne,
şi m’am alinat.

⁵³ Mâhnire m’a cuprins din pricina păcătoşilor
care părăsesc legea Ta.

⁵⁴ Îndreptările Tale erau cântecele mele^j
în locu’n care pribegeam.

⁵⁵ Noaptea mi-am adus aminte de numele Tău, Doamne,
şi legea Ta am păzit-o.^†

⁵⁶ Aceasta s’a petrecut cu mine,
că am căutat să aflu îndreptările Tale.^†

⁵⁷ Tu eşti partea mea, Doamne^k,
eu am zis că se cade să-Ţi păzesc legea.^†

⁵⁸ Feţei Tale m’am rugat cu toată inima mea,
miluieşte-mă după cuvântul Tău.

⁵⁹ La căile Tale am cugetat,
picioarele mi le-am întors la mărturiile Tale.^†

⁶⁰ Gata m’am făcut, şi nu m’am tulburat
că trebuie să-Ţi păzesc poruncile.

⁶¹ Funiile păcătoşilor s’au încâlcit împrejuru-mi,
dar eu legea Ta n’am uitat-o.^†

⁶² La miezul nopţii m’am sculat ca să-Ţi aduc laudă^l
pentru judecăţile dreptăţii Tale.^†

⁶³ Părtaş le sunt tuturor celor ce se tem de Tine
şi poruncile Tale le păzesc.^†

⁶⁴ De mila Ta, Doamne, este plin pământul,
învaţă-mă îndreptările Tale.^†

⁶⁵ Bunătate ai făcut cu robul Tău,
Doamne, după cuvântul Tău.

⁶⁶ Bunătate şi rânduială şi cunoaştere învaţă-mă,
că în poruncile Tale am crezut^m.

⁶⁷ Mai înainte de a fi fost umilit, am păcătuit;
de aceea Ţi-am păzit cuvântul.^†

⁶⁸ Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta
învaţă-mă îndreptările Tale.^†

⁶⁹ Nedreptatea celor mândri s’a înmulţit împotrivă-mi,
dar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale.

⁷⁰ Inima lor s’a închegat ca laptele,
dar eu întru legea Ta am cugetat.^†

⁷¹ Bine-mi este mie că m’ai smerit,
ca să pot învăţa îndreptările Taleⁿ.^†

⁷² Bună-mi este mie legea gurii Tale,
mai mult decât mii de aur şi argint.^†

⁷³ Mâinile Tale m’au făcut şi m’au zidit^o,
înţelepţeşte-mă şi mă voi învăţa poruncile Tale.^†

⁷⁴ Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli,
că eu în cuvintele Tale am nădăjduit.

⁷⁵ Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale
şi că întru adevăr m’ai smerit.^†

⁷⁶ Facă-se dar ca mila Ta să-mi fie mângâiere,
după spusa Ta^p către robul Tău.

⁷⁷ Să vină îndurările Tale peste mine şi voi trăi,
că legea Ta e cugetarea mea.

⁷⁸ Să se ruşineze cei mândri, că’ntru nedreptate m’au nedreptăţit,
eu însă la poruncile Tale voi cugeta.

⁷⁹ Întoarcă-se la mine cei ce se tem de Tine
şi cei ce cunosc mărturiile Tale.

⁸⁰ Neprihănită să-mi fie inima întru îndreptările Tale,
ca nu cumva să fiu ruşinat.

⁸¹ Sufletul mi se topeşte de dorul mântuirii Tale^q;
în cuvântul Tău am nădăjduit.^†

⁸² Ochii mi s’au sleit de dorul cuvântului Tău,
zicând: „Când mă vei alina?”

⁸³ Că m’am făcut ca un burduf de piele’n brumă^r,
dar îndreptările Tale nu le-am uitat.^†

⁸⁴ Câte sunt zilele robului Tău?;
când vei face pentru mine judecată asupra celor ce mă prigonesc?

⁸⁵ Nelegiuiţii mi-au spus o puzderie de vorbe,
dar ele nu sunt ca legea Ta, Doamne.

⁸⁶ Toate poruncile Tale sunt adevăr;
pe nedrept m’au prigonit, ajută-mă!^†

⁸⁷ Puţin a fost de nu m’au terminat la pământ,
dar eu nu Ţi-am părăsit poruncile.

⁸⁸ După mila Ta viază-mă
şi voi păzi mărturiile gurii Tale.

⁸⁹ În veşnicie, Doamne,
Cuvântul Tău rămâne în cer^s.^†

⁹⁰ În neam şi în neam e adevărul Tău;
Tu ai întemeiat pământul, şi el rămâne.

⁹¹ Prin rânduiala Ta rămâne ziua,
că toate lucrurile sunt Ţie slujitoare.

⁹² Dacă legea Ta nu mi-ar fi fost mie cugetare,
atunci aş fi pierit în umilinţa mea.^†

⁹³ În veac nu voi uita îndreptările Tale,
că într’însele m’ai viat, Doamne^t.

⁹⁴ Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă,
că îndreptările Tale le-am căutat.

⁹⁵ Păcătoşii m’au aşteptat să mă dea pierzării,
dar eu am înţeles mărturiile Tale.

⁹⁶ Oricărei desăvârşiri eu i-am văzut hotarul,
porunca Ta hotărnicie n’are^u.

⁹⁷ O, legea Ta cât am iubit-o, Doamne!;
ea e gândul meu de-a lungu’ntregii zile.^†

⁹⁸ Tu pe deasupra duşmanilor mei m’ai înţelepţit cu poruncile Tale^v,
că ele ale mele sunt în veac.^†

⁹⁹ Pe deasupra tuturor dascălilor mei am câştigat pricepere,
că mărturiile Tale sunt cugetarea mea.^†

¹⁰⁰ Pe deasupra bătrânilor mei am dobândit pricepere,
că poruncile Tale le-am căutat.^†

¹⁰¹ Din toată calea cea rea mi-am oprit picioarele,
ca să pot eu păzi cuvintele Tale.

¹⁰² De la judecăţile Tale nu m’am abătut,
că Tu mi-ai pus o lege.

¹⁰³ Cât sunt de dulci cuvintele Tale în cerul gurii mele!,
mai dulci sunt decât mierea’n gura mea.^†

¹⁰⁴ Din poruncile Tale mi-am dobândit pricepere,
de aceea urât-am toată calea nedreptăţii.^†

¹⁰⁵ Făclie picioarelor mele este legea Ta,
şi lumină cărărilor mele^w.^†

¹⁰⁶ Juratu-m’am şi am hotărât
să păzesc judecăţile dreptăţii Tale.^†

¹⁰⁷ Umilit am fost peste măsură;
viază-mă, Doamne, după cuvântul Tău.

¹⁰⁸ Prinoasele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le, Doamne,
şi învaţă-mă judecăţile Tale.^†

¹⁰⁹ Sufletul meu e de-a pururi în mâinile Tale
şi legea Ta n’am uitat-o.

¹¹⁰ Păcătoşii mi-au întins o cursă,
dar eu de poruncile Tale nu m’am rătăcit.^†

¹¹¹ Mărturiile Tale le-am moştenit pe veci,
că ele sunt bucuria inimii mele.

¹¹² Inima mi-am plecat-o spre săvârşirea îndreptărilor Tale,
pentru ca’n veci să-mi fie răsplătire.^†

¹¹³ Pe călcătorii de lege i-am urât,
dar legea Ta am iubit-o.

¹¹⁴ Ajutorul meu şi ocrotitorul meu Tu eşti,
în cuvântul Tău am nădăjduit.

¹¹⁵ Îndepărtaţi-vă de mine, voi, făcătorii de rele,
şi eu voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.^†

¹¹⁶ Ocroteşte-mă, după cuvântul Tău, şi viază-mă,
şi de la aşteptarea mea să nu mă’ndepărtezi în ruşine.^†

¹¹⁷ Ajută-mă şi mă voi mântui
şi pururea voi cugeta la îndreptările Tale.

¹¹⁸ De nimic i-ai făcut pe toţi cei ce se îndepărtează de la îndreptările Tale,
pentru că nedrept este gândul lor lăuntric^x.^†

¹¹⁹ Călcători de lege i-am socotit pe toţi păcătoşii pământului;
de aceea eu pururea am iubit mărturiile Tale.

¹²⁰ Ţintuieşte-mi trupul cu frica de Tine^y,
că de judecăţile Tale m’am temut.^†

¹²¹ Făcut-am judecată şi dreptate;
nu mă da pe mâna celor ce mă nedreptăţesc.

¹²² Primeşte-l pe robul Tău întru bunătate;
cei mândri să nu mă năpăstuiască^z.

¹²³ Ochii mi s’au sleit de dorul mântuirii Tale
şi de dorul cuvântului dreptăţii Tale^{.

¹²⁴ Fă cu robul Tău după mila Ta
şi învaţă-mă îndreptările Tale.^†

¹²⁵ Robul Tău sunt eu; dă-mi pricepere
şi voi cunoaşte mărturiile Tale.

¹²⁶ Vremea este a lucra pentru Domnul,
că ei au risipit legea Ta.^†

¹²⁷ De aceea Ţi-am iubit poruncile
mai mult decât aurul şi topazul.^†

¹²⁸ De aceea m’am îndreptat spre toate poruncile Tale
şi toată calea cea strâmbă am urât-o.^†

¹²⁹ Minunate sunt mărturiile Tale,
de aceea sufletul meu le-a cercetat^|.

¹³⁰ Dezvăluirea^} cuvintelor Tale va face lumină
şi pricepere le va da pruncilor.^†

¹³¹ Eu gura mi-am deschis-o şi duh am tras într’însa,
că după poruncile Tale am tânjit.

¹³² Caută spre mine şi mă miluieşte
după judecata celor ce iubesc numele Tău.^†

¹³³ Paşii mei îndreaptă-i după cuvântul Tău
şi nici o fărădelege să nu mă stăpânească.

¹³⁴ Izbăveşte-mă de năpasta oamenilor
şi voi păzi poruncile Tale.

¹³⁵ Faţa Ta arat-o peste robul Tău
şi învaţă-mă poruncile Tale.^†

¹³⁶ Din ochii mei curs-au izvoare de apă,
fiindcă eu legea Ta n’am păzit-o.^†

¹³⁷ Drept eşti, Doamne,
şi drepte sunt judecăţile Tale.^†

¹³⁸ Mărturiile Tale le-ai poruncit cu’ntreaga dreptate
şi cu’ntreg adevărul.^†

¹³⁹ Râvna pentru Tine^~ m’a mistuit,
că vrăjmaşii mei au uitat de cuvintele Tale.^†

¹⁴⁰ Lămurită’n foc este spusa Ta foarte,
şi robul Tău a iubit-o^.^†

¹⁴¹ Tânăr sunt eu şi socotit de nimic,
dar îndreptările Tale nu le-am uitat.

¹⁴² Dreptatea Ta este dreptate în veac
şi adevăr e legea Ta.^†

¹⁴³ Necazuri şi nevoi au dat peste mine;
poruncile Tale sunt cugetarea mea.

¹⁴⁴ Drepte sunt în veci mărturiile Tale;
dă-mi Tu pricepere, şi eu voi fi viu.

¹⁴⁵ Strigat-am din toată inima mea: „Auzi-mă, Doamne!;
îndreptările Tale voi căuta să le aflu”.

¹⁴⁶ Strigat-am către Tine: „Mântuieşte-mă
şi voi păzi mărturiile Tale!”

¹⁴⁷ În puterea nopţii^� m’am sculat şi am strigat,
în cuvintele Tale am nădăjduit.^†

¹⁴⁸ Ochii mi s’au trezit înaintea zorilor
ca să cuget la cuvintele Tale.^†

¹⁴⁹ Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta;
după judecata Ta viază-mă.

¹⁵⁰ Cei ce întru fărădelege mă prigonesc s’au apropiat,
dar de legea Ta s’au îndepărtat.

¹⁵¹ Aproape eşti Tu, Doamne^�,
şi toate poruncile Tale sunt adevăr.^†

¹⁵² Dintru’nceput am cunoscut din mărturiile Tale
că pentru veci le-ai întemeiat.^†

¹⁵³ Vezi-mi smerenia şi scapă-mă,
că legea Ta n’am uitat-o.

¹⁵⁴ Judecă-mi pricina şi mă izbăveşte;
de dragul cuvântului Tău viază-mă.^†

¹⁵⁵ Departe de păcătoşi e mântuirea,
că ei nu Ţi-au căutat îndreptările.^†

¹⁵⁶ Multe sunt îndurările Tale, Doamne;
după judecata Ta viază-mă.

¹⁵⁷ Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc,
dar eu de la mărturiile Tale nu m’am abătut.^†

¹⁵⁸ Mă mistuiam văzându-i pe cei nepricepuţi,
fiindcă spusele Tale nu le-au păzit.^†

¹⁵⁹ Iată, vezi că Ţi-am iubit poruncile;
Doamne, întru mila Ta viază-mă.

¹⁶⁰ Adevăr este începutul cuvintelor Tale
şi toate judecăţile dreptăţii Tale vor dăinui în veci.

¹⁶¹ Fără pricină m’au prigonit puternicii zilei^�
şi din pricina cuvintelor Tale inima mi s’a înfricoşat.^†

¹⁶² Bucura-mă-voi întru spusele Tale
ca unul ce-a dat peste pradă multă.^†

¹⁶³ Urât-am nedreptatea şi am dispreţuit-o,
dar legea Ta am iubit-o.^†

¹⁶⁴ De şapte ori pe zi Te-am lăudat^�
pentru judecăţile dreptăţii Tale.

¹⁶⁵ Pace multă au cei ce iubesc legea Ta
şi cărora nu le e piatră de poticnire^�.^†

¹⁶⁶ Mântuirea Ta am aşteptat-o, Doamne,
şi poruncile Tale le-am iubit.^†

¹⁶⁷ Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale
şi le-a iubit foarte.

¹⁶⁸ Păzit-am poruncile şi mărturiile Tale,
că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne.^†

¹⁶⁹ Apropie-se rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne,
după spusa Ta dă-mi mie pricepere^�.

¹⁷⁰ Să intre cererea mea în faţa Ta;
după spusa Ta izbăveşte-mă.

¹⁷¹ Buzele mele să reverse laudă
când Tu mă vei învăţa îndreptările Tale.

¹⁷² Rosti-va limba mea spusele Tale,
fiindcă toate poruncile Tale sunt drepte.

¹⁷³ Fie-mi spre mântuire mâna Ta,
că eu poruncile Tale le-am ales.

¹⁷⁴ Tânjit-am după mântuirea Ta, Doamne,
şi legea Ta îmi este cugetare.

¹⁷⁵ Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda
şi judecăţile Tale îmi vor ajuta^�.

¹⁷⁶ Rătăcit-am ca o oaie pierdută;
caută-l pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.^†

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.