×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Cartea a patra a Regilor

Capitolul 4

Minunile lui Elisei.

1 Şi una din femeile fiilor profeţilora striga către Elisei, zicând: „Robul tău, soţul meu, a murit; tu ştii că robul tău era om temător de Dumnezeu; creditorul a venit să mi-i ia pe amândoi feciorii, ca să-i fie robi”. 2 Iar Elisei a zis: „Ce să fac eu pentru tine? Spune-mi, ce ai în casă?” Ea i-a răspuns: „Roaba ta n’are nimic în casă, în afară de ceva untdelemn cu care să mă ung”. 3 Iar el i-a zis: „Du-te pe la toţi vecinii şi cere să-ţi dea vase goale – dar nu puţine. 4 Apoi intră şi închide uşa după tine şi după feciorii tăi; şi toarnă în aceste vase, iar pe cele pline le vei pune deoparte”. 5 Iar ea a plecat de la el şi a făcut aşa; şi a închis uşa după ea şi după feciorii săi; ei îi aduceau vasele aproape, iar ea a turnat până ce vasele s’au umplut. 6 Atunci ea le-a zis feciorilor ei: „Mai aduceţi-mi un vas!” Dar ei i-au zis: „Nu mai e nici un vas”. Şi untdelemnul s’a oprit. 7 Ea a venit şi i-a spus omului lui Dumnezeu. Iar Elisei a zis: „Du-te şi vinde untdelemnul şi plăteşte-ţi datoriile; iar tu şi feciorii tăi veţi trăi din untdelemnul care va rămâne”.

8 Se făcea ziuă când Elisei a trecut la Şunemb. Acolo se afla o mare doamnă, care l-a poftit la masă. Şi a fost că oridecâteori venea în cetate, el se abătea să mănânce acolo. 9 Şi a zis femeia către bărbatul ei: „Iată, acum ştiu că om sfânt al lui Dumnezeu este acesta care întotdeauna trece pe la noi. 10 Hai să-i facem deasupra, într’un loc anume, un foişorc, şi să-i punem acolo pat şi masă şi scaun şi sfeşnic; şi va fi că oridecâteori va vrea el să intre la noi, să meargă de-a dreptul acolo”. 11 Şi a venit ziua când el a intrat acolo; şi s’a dus în foişor şi a dormit în el. 12 Şi a zis către Ghehazi, servul său: „Cheam-o la mine pe această Şunamită!” Acela a chemat-o, iar ea a stat în faţa luid. 13 Iar el i-a zis aceluia: „Spune-i: – Iată, tu ai făcut atâtea pentru noi!; dar eu ce pot face pentru tine? Nu cumva ai nevoie de o vorbă pe lângă rege sau pe lângă căpetenia oştirii?”e Iar ea a zis: „Eu mă bucur de pace în mijlocul poporului meu”.f 14 Atunci el a zis către Ghehazi: „Atunci, ce trebuie să fac pentru ea?” Iar Ghehazi, servul său, a zis: „Dacă e ceva…, ea nu are nici un copil, iar bărbatul ei e bătrân”. 15 Atunci el a zis: „Cheam-o!” Acela a chemat-o, iar ea a stat lângă uşă. Iar Elisei i-a zis: 16 „La anul pe vremea asta, vie fiind, vei ţine în braţe un fiu”. Dar ea a zis: „Nu, domnul meu, n’o amăgi pe roaba ta!” 17 Şi femeia a zămislit şi a născut un fiu la vremea şi în ceasul pe care i le spusese Elisei.

18 Şi copilul a crescut. Şi a fost că atunci când el s’a dus la tatăl său, la secerători, 19 a zis către tatăl său: „Capul meu… capul meu…”.g Iar acela i-a spus unei slugi: „Du-l la mama lui!” 20 Şi l-a dus la mama lui; iar el a dormit pe genunchii ei până la amiază, şi a murit. 21 Ea l-a urcat şi l-a aşezat pe patul omului lui Dumnezeu, apoi a încuiat casa şi a ieşit. Şi l-a chemat pe bărbatul ei şi a zis: 22 „Trimite-mi o slugă şi un asin şi voi alerga la omul lui Dumnezeu şi mă voi întoarce”. 23 Iar bărbatul ei a zis: „De ce să te duci la el astăzi, nefiind nici lună nouă, nici sâmbătă?” Dar ea a zis: „Fii pe pace!” 24 Şi a pus şaua pe asin şi i-a zis slugii: „Hai, repede, porneşte, şi să nu mă opreşti din mers până-ţi voi spune eu!”h 25 Astfel a mers ea şi a venit la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Şi a fost că dacă Elisei a văzut-o venind, a zis către Ghehazi, servul său: „Iat-o pe Şunamita! 26 Aleargă acum în întâmpinarea ei şi spune-i: Eşti pe pace? pe pace ţi-e bărbatul? dar copilul, e pe pace?” Iar ea a zis: „Pe pace”. 27 Şi a venit la Elisei pe munte şi s’a prins de picioarele lui; iar Ghehazi s’a apropiat s’o dea la o parte, dar Elisei i-a zis: „Las-o, căci sufletul din ea e tare întristat, iar Domnul mi-a ascuns-o şi nu mi-a spus”. 28 Şi ea a zis: „Cerut-am eu fiu de la domnul meu? Dimpotrivă, am zis: – Nu mă amăgi!…”. Atunci Elisei a zis către Ghehazi: „Încinge-ţi mijlocul, ia toiagul meu şi mergi;

29 şi de vei întâlni pe cineva, să nu-i dai bineţe; şi de-ţi va da cineva bineţe, să nu-i răspunzi; şi să pui toiagul meu peste faţa copilului”. 30 Dar mama copilului a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău dacă te voi lăsa!”i Atunci Elisei s’a ridicat şi a mers după ea. 31 Ghehazi însă a mers înaintea ei şi şi-a pus toiagul pe faţa copilului, dar n’a fost glas, şi nici auzj. Aşa că s’a întors să-l întâmpine şi i-a zis: „Copilul nu s’a ridicat”. 32 Şi a intrat Elisei în casă; şi, iată, copilul era aşezat, mort, pe patul lui. 33 Şi a intrat Elisei în casă şi a încuiat uşa după ei amândoi şi I s’a rugat Domnului. 34 Şi s’a suit [pe pat] şi s’a culcat pe copil şi şi-a pus gura pe gura lui şi ochii pe ochii lui şi palmele pe palmele lui; şi s’a plecat peste el, iar carnea copilului s’a încălzit. 35 Şi s’a întors şi a umblat prin casă încoace şi încolo; apoi s’a suit şi s’a plecat peste copil până de şapte ori, iar copilul şi-a deschis ochii. 36 Elisei a strigat către Ghehazi şi i-a zis: „Cheam-o pe această Şunamită!” Acela a chemat-o, ea a intrat la el, iar Elisei i-a zis: „Ia-ţi copilul!” 37 Atunci femeia a intrat şi i-a căzut la picioare şi i s’a închinat pân’ la pământ; şi şi-a luat copilul şi a ieşit.

38 Iar Elisei s’a întors la Ghilgalk. Şi era foamete în ţară, iar fiii profeţilor şedeau în faţa lui. Şi a zis Elisei către servul său: „Pune căldarea cea mare şi fă o fiertură pentru fiii profeţilor!” 39 Acela a intrat în ţarină să adune verdeţuri şi a găsit în ţarină o viţă şi a cules de pe ea tărtăcuţe sălbaticel, o poală plină, şi a venit şi le-a aruncat în căldarea de fiertură, fără să le cunoască. 40 Şi le-a turnat oamenilor să mănânce.
Şi a fost că pe când mâncau ei din fiertură, iată că au strigat şi au zis: „Omul lui Dumnezeu, în căldare e moarte!…”. Şi n’au putut să mănânce.
41 Atunci el a zis: „Luaţi făină şi aruncaţi-o în căldare!” Şi a zis Elisei către servul său: „Toarnă-i poporului, şi să mănânce!” Şi în căldare n’a mai fost nimic vătămător.

42 Şi a venit acolo un om din Baal-Şalişa şi i-a adus omului lui Dumnezeu, din pârgă, douăzeci de pâini de orz, precum şi turte de smochine. Şi i-a zis: „Dă-le poporului, şi să mănânce!” 43 Dar slujitorul său i-a zis: „Cum o să pun eu astea înaintea a o sută de oameni?” Dar el a zis: „Dă-i poporului să mănânce, căci aşa grăieşte Domnul: – Vor mânca şi va rămâne”. 44 Şi au mâncat şi a mai şi rămas, după cuvântul Domnului.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.