×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Cartea a patra a Regilor

Capitolul 17

Osea, rege al lui Israel. Asirienii cuceresc Samaria şi deportează populaţia.

1 În cel de-al doisprezecelea an al domniei lui Ahaz, regele lui Iuda, rege peste Israel, în Samaria, a devenit Osea, fiul lui Ela, care a domnit nouă ani. 2 El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, dar nu ca regii lui Israel de dinaintea lui.

3 Împotriva lui a venit Salmanasar, regele Asirieia; Osea i-a devenit supus şi-i plătea bir. 4 Dar regele Asirienilor a descoperit în el necredincioşie, dat fiind că trimisese o solie la So, regele Egiptului, şi în anul acela nu-i plătise birul; şi l-a împresurat şi l-a încătuşat în temniţă.

5 Apoi regele Asiriei s’a ridicat împotriva întregii ţări şi a ajuns la Samaria şi a împresurat-o vreme de trei ani. 6 Iar în cel de al nouălea an al lui Osea, regele Asiriei a cucerit Samaria şi i-a strămutat pe Israeliţi în Asiria şi i-a aşezat în Halach şi în Habor, lângă râul Gozan, în munţii Mediei.b

7 Aceasta, deoarece fiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lor – Cel ce i-a scos din ţara Egiptului, de sub mâna lui Faraon, regele Egiptului – şi s’au temut de dumnezei străini 8 şi au umblat în năravurile neamurilor pe care Dumnezeu le-a alungat din faţa fiilor lui Israel, precum şi în năravurile regilor lui Israel, făcând cum făceau aceştia; 9 şi deoarece fiii lui Israel au săvârşit fapte nedrepte împotriva Domnului, Dumnezeului lor, şi şi-au zidit înălţimi prin toate târgurile lor, de la turnul de pază până la cetatea întărită, 10 şi şi-au făcut stâlpi şi tufişuri pe fiece deal înalt şi sub fiece copac umbros 11 şi au ars tămâieri pe toate locurile înalte, aşa cum făceau neamurile pe care Domnul le alungase din faţa lor, şi au făcut locuri de’mpreunarec şi şi-au cioplit idoli ca să-L întărâte pe Domnul, 12 şi au slujit idolilor despre care Domnul le spusese: „Să nu-I faceţi Domnului astfel de lucruri!”

13 Atunci Domnul a dat mărturie împotriva lui Israel şi împotriva lui Iuda prin toţi profeţii Săi, prin fiecare văzător, zicând: „Întoarceţi-vă din căile voastre cele rele şi păziţi poruncile Mele şi rânduielile Mele şi toată legea pe care Eu le-am poruncit-o părinţilor voştri, şi tot ceea ce Eu le-am trimis prin robii Mei, profeţii!” 14 Dar ei n’au ascultat, ci şi-au învârtoşat cerbicead mai tare decât aceea a părinţilor lor 15 şi n’au ţinut seama de mărturiile cu care Domnul li Se mărturisise şi au umblat după deşertăciuni şi au devenit deşerţie şi [au umblat] după neamurile dimprejurul lor, deşi Domnul le poruncise să n’o facă; 16 şi au părăsit poruncile Domnului, Dumnezeului lor, şi şi-au făcut chipuri turnate – două juninci! – şi au făcut tufişuri şi s’au închinat la toată „puterea cerului”f şi i-au slujit lui Baal. 17 Pe fiii şi pe fiicele lor le-au trecut prin foc şi s’au folosit de ghicit şi de descântece şi s’au vândut la ceea ce e rău în ochii Domnului, ca să-L întărâte. 18 Iar Domnul S’a mâniat cumplit pe Israeliţi şi i-a lepădat de la faţa Sa; şi n’a rămas decât seminţia lui Iuda.

19 Dar nici chiar fiii lui Iuda n’au păzit poruncile Domnului, Dumnezeului lor, ci au umblat întru năravurile fiilor lui Israel, pe care aceia le făptuiau, şi L-au lepădat pe Domnul. 20 Iar Domnul S’a mâniat pe întreaga seminţie a lui Israel; şi le-a trimis necazuri şi i-a dat în mâna celor ce i-au jefuit, până ce i-a lepădat de la faţa Sa. 21 Aceasta, fiindcă Israeliţii s’au răzvrătit împotriva casei lui David; ei şi l-au făcut rege pe Ieroboam, fiul lui Nabat; iar Ieroboam i-a abătut pe Israeliţi din calea Domnului şi i-a făcut să păcătuiască greu păcat: 22 fiii lui Israel au umblat în orice păcat pe care l-a făcut Ieroboam, fără nici o abatere, 23 până ce Domnul i-a lepădat pe Israeliţi de la faţa Sa – aşa cum grăise prin toţi profeţii, robii Săi – şi pe Israeliţi i-a strămutat din ţara lor în aceea a Asirienilor, unde se află şi azi.

24 Iar regele Asirienilor a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvaim şi i-a aşezat în cetăţile Samariei, în locul fiilor lui Israel; aceştia au moştenit Samaria şi s’au aşezat în cetăţile ei.

25 Dar fiindcă la începutul vieţuirii lor acolo ei nu se temeau de Domnul, de aceea Domnul a trimis asupra lor lei care-i ucideau pe unii dintre ei. 26 Atunci i s’a spus regelui Asiriei, zicând: „Neamurile pe care tu le-ai strămutat şi pe care le-ai aşezat prin cetăţile Samariei nu cunosc legea Dumnezeului acelei ţări; de aceea El a trimis leii asupra lor şi, iată, aceia îi omoară pentru că ei nu cunosc legea Dumnezeului acelei ţări”. 27 Iar regele Asiriei a poruncit, zicând: „Trimiteţi acolo pe unul din preoţii pe care i-aţi adus de acolo, ca să se ducă şi să trăiască acolo şi să-i înveţe legea Dumnezeului acelei ţări”. 28 Şi l-au adus pe unul din preoţii pe care-i strămutaseră din Samaria, iar el s’a aşezat la Betel şi i-a învăţat cum să se teamă de Domnul.

29 Dar neamurile şi-au făcut, fiecare, dumnezeii lor şi i-au aşezat în capiştile de pe înălţimi, pe care le făcuseră Samarineniig: fiecare neam în cetăţile pe care le locuia: 30 oamenii din Babilon şi l-au făcut pe Sucot-Benot, cei din Cuta şi l-au făcut pe Nergal, cei din Hamat şi-au făcut-o pe Aşima, 31 cei din Ava şi i-au făcut pe Nivhaz şi Tartac, iar cei din Sefarvaim îşi ardeau fiii şi fiicele în cinstea lui Adramelec şi Anamelec, zeii Sefarvaimilor. 32 Ei se temeau de Domnulh, dar şi-au aşezat urâciunile în capiştile de pe înălţimi, pe care şi le-au făcut în Samaria, fiecare neam în cetăţile pe care le locuia; se temeau de Domnul şi şi-au făcut dintre ei preoţi
pentru înălţimi, iar aceştia aduceau pentru ei jertfe în capiştile de pe înălţimi;
33 şi de Domnul se temeau, şi dumnezeilor lor le slujeau după obiceiul popoarelor din mijlocul cărora fuseseră aduşi.

34 Până’n ziua de azi, ei fac în felul lor: se tem [de Domnul] şi fac după obiceiurile lor cele vechi; rânduielile şi judecăţile lor nu şi le fac după legea şi după poruncile pe care Domnul le-a poruncit fiilor lui Iacob – cel pe care l-a numit Israel – 35 atunci când a făcut cu ei legământ şi le-a poruncit, zicând: „Să nu vă temeţi de dumnezei străini, nici să vă închinaţi lor, nici să le slujiţi şi nici să le aduceţi jertfe, 36 ci numai Domnului, Cel ce cu putere mare şi cu braţ înalt v’a scos din ţara Egiptului; de El să vă temeţi, Lui să vă închinaţi şi Lui să-i aduceţi jertfe; 37 fără’ncetare să păziţi rânduielile şi judecăţile şi legea şi poruncile pe care pentru voi le-a scris ca să le pliniţi; şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei; 38 şi nici legământul pe care El l-a făcut cu voi să nu-l uitaţi; şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei, 39 căci numai de Domnul, Dumnezeul vostru, trebuie să vă temeţi, şi El vă va scoate din mâna tuturor vrăjmaşilor voştri; 40 şi să nu vă potriviţi cu obiceiurile pe care ei le urmează!”

41 Aşa că neamurile acestea se temeau de Domnul şi slujeau idolilor lor; ba şi copiii lor şi copiii copiilor lor, până’n ziua de astăzi, fac aşa cum au făcut părinţii lor.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.