×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Cartea a treia a Regilor

Capitolul 3

Visul şi înţelepciunea lui Solomon; faimoasa judecată.*

1 Solomon a devenit ginerele lui Faraon, regele Egiptului; el a luat-o pe fiica lui Faraon şi a adus-o în cetatea lui David până ce va isprăvi de zidit propria ei casă, dar mai întâi casa Domnului şi zidul dimprejurul Ierusalimului.† 2 Poporul însă ardea tămâie pe înălţimi, deoarece până la acea vreme încă nu i se zidise casă numelui Domnului.a† 3 Solomon Îl iubea pe Domnul, urmând poruncilor lui David, părintele său, numai că el aducea jertfe şi ardea tămâie pe înălţimi.

4 El s’a ridicat şi a mers la Gabaon să aducă jertfă acolo, deoarece acesta era locul cel mai înalt şi mai larg; pe jertfelnicul din Gabaon a adus Solomon o mie de arderi-de-tot.† 5 Iar Domnul i s’a arătat lui Solomon în vremea nopţii. Şi a zis Domnul către Solomon: „Cere ceva pentru tine!”† 6 Iar Solomon a zis: „Tu ai făcut multă milă cu robul Tău, David, părintele meu, după cum a umblat el în faţa Ta întru adevăr şi întru dreptate şi cu inimă cinstită; iar Tu i-ai păstrat această mare milă, de l-ai aşezat pe fiul său pe tronul său, aşa cum este astăzi.† 7 Şi acum, Doamne, Dumnezeul meu, Tu l-ai rânduit pe robul Tău în locul lui David, părintele meu; eu însă sunt un copilandrub şi nu ştiu dacă s’o iau încolo sau încoacec.† 8 Dar robul Tău se află în mijlocul poporului Tău, pe care Tu l-ai ales, un popor mare, a cărui mulţime nu se poate număra.† 9 Aşadar, dă-i robului Tău inimă să-l asculte şi să-l judece întru dreptate pe poporul Tău, ca să priceapă el cumpăna dintre bine şi rău; căci cine va fi în stare să-l judece pe acest mare popor al Tău?”† 10 Plăcut a fost înaintea Domnului că Solomon ceruse lucrul acesta. 11 Şi i-a zis Domnul: „Pentru că aceasta ai cerut de la Mine, şi n’ai cerut viaţă lungă şi n’ai cerut bogăţie şi n’ai cerut vieţile vrăjmaşilor tăi, ci ai cerut priceperea de a asculta judecatad,† 12 iată, ţi-am dat după cuvântul tău; şi, iată, ţi-am dat inimă pricepută şi înţeleaptă; înainte de tine n’a fost nimeni ca tine, şi nici după tine nu se va ridicavreunul care să-ţi semene.† 13 Dar Eu ţi-am dat şi ceea ce n’ai cerut: şi bogăţie, şi slavă, aşa că nimeni între regi nu va fi asemenea ţie în toate zilele tale.† 14 Şi dacă vei umbla în calea Mea, să-Mi păzeşti poruncile şi rânduielile, aşa cum a umblat David, părintele tău, atunci îţi voi înmulţi şi zilele”.† 15 Şi s’a trezit Solomon; şi, iată, fusese un vis. Şi s’a sculat şi a venit la Ierusalim şi a stat în faţa jertfelnicului de dinaintea chivotului legământului Domnului, în Sion, şi a adus arderi-de-tot şi jertfe de pace; şi a făcut mare ospăţ, pentru el şi pentru toţi servii săi.

16 Atunci s’au ivit în faţa regelui două femei desfrânate şi i-au stat înainte. 17 Iar una din femei i-a zis: „Cată spre mine, domnul meu!: Eu şi femeia aceasta am locuit într’o singură casă şi în aceeaşi casă am născut. 18 Şi a fost că a treia zi după ce am născut eu, a născut şi această femeie; şi eram numai noi amândouă, iar altcineva în afară de noi două n’a fost în casă. 19 Dar pruncul acestei femei a murit noaptea, din pricină că ea a adormit peste el. 20 Iar la miezul nopţii s’a sculat şi mi-a luat pruncul din braţe – căci roaba ta dormea – şi l-a culcat la sânul ei, iar pe pruncul ei cel mort mi l-a pus mie la sân. 21 Când eu, dimineaţa, m’am sculat să-mi alăptez pruncul, el era mort; şi, iată, dimineaţa am luat seama bine la el: şi, iată, nu era fiul meu, cel pe care-l născusem”. 22 Iar cealaltă femeie a zis: „Nu, ci acela care trăieşte e fiul meu; fiul tău e cel mort…”. Aşa au vorbit ele în faţa regelui. 23 Atunci regele le-a zis: „Tu zici: «Fiul cel viu este al meu, iar cel mort este fiul tău»; iar tu zici: «Nu, ci cel viu este fiul meu, iar cel mort este fiul tău»…”. 24 Şi a zis regele: „Luaţi o sabie şi aduceţi-o la mine!” Şi au adus o sabie în faţa regelui. 25 Şi a zis regele: „Tăiaţi în două pruncul cel viu, cel care suge: jumătate din el daţi-l acestei femei, iar cealaltă jumătate daţi-o celeilalte femei!” 26 Atunci femeia al căreia era copilul cel viu a zis către rege – că-i sărise inima pentru copilul ei –: „Vai mie, doamne!, daţi-i ei pruncul, numai să nu-l omorâţi!” Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al ei; împărţiţi-l!”† 27 Atunci regele a răspuns, zicând:„Daţi pruncul cel viu femeii care a zis: «Daţi-i-l ei, numai să nu-l omorâţi!», căci aceasta este mama lui!”† 28 Şi întregul Israel a auzit de această judecată pe care o judecase regele; şi s’au temut de rege, deoarece au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, ca să facă dreptate.†

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.