×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Cartea a doua a Regilor

Capitolul 2

David rege. Răzvrătirea lui Işboşet.

1 Şi a fost că după aceea L-a întrebat David pe Domnul, zicânda: „Mă voi sui oare în una din cetăţile lui Iuda?” Iar Domnul i-a zis: „Suie-te!” Şi David a zis: „Unde mă voi sui?” Şi i s’a răspuns: „În Hebronb”.† 2 Atunci David s’a suit în Hebron, el şi cele două femei ale sale, Ahinoam Izreeliteanca şi Abigail, fosta soţie a lui Nabal Carmelitul,† 3 precum şi oamenii care erau cu el, fiecare cu familia lui; şi locuiau în oraşele Hebronului.

4 Şi au venit bărbaţii Iudeii şi acolo l-au uns pe David rege peste casa lui Iuda, după ce i-au spus lui David că oamenii din Iabeşul Galaadului îl îngropaseră pe Saul.c† 5 Atunci David a trimis soli la mai-marii peste Iabeşul Galaadului, zicându-le: „Binecuvântaţi îi sunteţi voi Domnului, că aţi făcut această milă cu domnul vostru Saul, unsul Domnului, şi l-aţi îngropat, pe el şi pe Ionatan, fiul său.† 6 Şi acum, facă Domnul cu voi milă şi adevăr; iar eu, de asemenea, întru această faptă bună am să mă port cu voi, de vreme ce aţi făcut aceasta. 7 Şi acum, întărească-se mâinile voastre, iar voi să fiţi viteji; căci Saul, domnul vostru, a murit, iar cei din casa lui Iuda m’au uns pe mine rege peste ei”.d

8 Dar Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştilor lui Saul, l-a luat pe Işboşet, fiul lui Saul, şi l-a suit din tabără la Mahanaim† 9 şi l-a făcut rege peste ţinutul Galaad şi peste Aşer şi peste Izreel şi peste Efraim şi peste Veniamin şi peste întregul Israel.† 10 Işboşet, fiul lui Saul, avea patruzeci de ani când a devenit rege peste Israel; şi a domnit doi ani, dar nu peste cei din casa lui Iuda, care îl urmau pe David. 11 Iar durata domniei lui David în Hebron, peste casa lui Iuda, a fost de şapte ani şi şase luni.†

12 Atunci Abner, fiul lui Ner, şi slugile lui Işboşet, fiul lui Saul, au ieşit din Mahanaim la Gabaon; 13 iar Ioab, fiul Ţeruieie, şi servii lui David au ieşit şi ei din Hebron şi s’au întâlnit unii cu alţii la fântâna din Gabaon, în acelaşi loc; aceştia au şezut dincoace de izvor, iar ceilalţi dincolo.†

14 Şi a zis Abner către Ioab: „Să se ridice flăcăii şi să se ia la’ntrecere în faţa noastră!” Iar Ioab a zis: „Să se ridice!” 15 Şi s’au ridicat şi au trecut, număraţi, doisprezece feciori veniaminiţif, din partea lui Işboşet, fiul lui Saul, şi doisprezece dintre servii lui David. 16 Şi fiecare l-a apucat cu mâna de cap pe cel de lângă el şi [şi-au înfipt] sabia unul altuia în coastă şi au căzut deodată; iar locul acela s’a numit Partea-Viclenilorg; el se află în Gabaon.

17 Şi tare crâncenă a fost bătălia’n ziua aceea; iar Abner şi oamenii lui Israel au fugit de dinaintea servilor lui David. 18 Acolo se aflau trei fii ai Ţeruiei: Ioab, Abişai şi Asael; Asael însă era sprinten la picior, ca o căprioară de câmp.† 19 Atunci Asael a alergat după Abner; şi din urmărirea lui Abner nu s’a abătut nici la dreapta, nici la stânga. 20 Iar Abner s’a uitat înapoi şi a zis: „Asael, tu eşti?” Acela a răspuns: „Eu sunt”. 21 Şi i-a zis Abner: „Abate-te la dreapta sau la stânga şi prinde pe una din slugi şi ia-i pentru tine armele!” Asael însă n’a vrut să se abată din urmărirea lui. 22 Dar Abner i-a zis din nou lui Asael: „Stai departe de mine, ca să nu te culc la pământ; cu ce obraz mă voi uita eu la Ioab? Ce înseamnă asta? Întoarce-te la Ioab, fratele tău!” 23 Dar el n’a vrut să se abată. Atunci Abner l-a lovit cu coada suliţei în golul de sub furca pieptului; suliţa l-a străpuns şi i-a ieşit prin spate, iar el a căzut şi a murit pe loc. Şi a fost că toţi cei ce treceau prin locul unde a căzut şi a murit Asael, acolo rămâneau.†

24 Ioab şi Abişai l-au fugărit pe Abner pân’la apusul soarelui; şi au ajuns la dealul Amma, care este în faţa Ghiahului, pe calea ce duce spre pustia Gabaonului. 25 Iar fiii lui Veniamin, care-l urmaseră pe Abner, s’au adunat şi s’au alcătuit într’o singură oaste şi au stat pe vârful unui deal. 26 Atunci Abner a strigat către Ioab, zicând: „Oare fără’ncetare va’nfuleca sabia? Oare nu ştii cât de amar poate fi sfârşitul? Până când oare nu vei vrea să-i spui poporului să nu ne mai fugărească fraţii?” 27 Iar Ioab a zis: „Viu este Domnul, că dacă tu n’ai fi vorbit, încă de dimineaţă s’ar fi oprit poporul de la a-şi fugări fiecare pe fratele său”. 28 Atunci Ioab a sunat din trâmbiţă, iar poporul întreg s’a potolit şi nu l-a mai urmărit pe Israel şi nu s’a mai bătut.†

29 Iar Abner şi oamenii săi au plecat înspre seară şi [au mers] toată noaptea aceea şi, după ce au trecut Iordanul, au străbătut toată întinderea mărginaşă şi au venit în tabără.h 30 Iar Ioab s’a întors din urmărirea lui Abner şi a adunat tot poporul: dintre oamenii lui David lipseau nouăsprezece bărbaţi, precum şi Asael. 31 Oamenii lui David au ucis trei sute şaptezeci de bărbaţi din fiii lui Veniamin – adică din oamenii lui Abner. 32 Şi l-au luat pe Asael şi l-au îngropat în mormântul tatălui său, în Betleem. Iar Ioab şi oamenii lui au mers toată noaptea şi li s’a luminat de ziuă în Hebron.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.