×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Cartea a doua a Regilor

Capitolul 13

Amnon şi Tamara. Abesalom pune la cale uciderea lui Amnon.

1 Iar după aceasta s’a întâmplat că Abesalom, fiul lui David, avea o soră foarte frumoasă, al cărei nume era Tamara; iar Amnon, fiul lui David, o iubeaa.† 2 Şi într’atât s’a chinuit Amnon din pricina surorii sale Tamara, încât s’a îmbolnăvit; fiindcă ea era fecioară, iar lui Amnon i se părea greu să-i facă ceva. 3 Amnon avea un prieten al cărui nume era Ionadab, fiul lui Şama, fratele lui David. Ionadab însă era un om foarte viclean.† 4 Acesta i-a zis: „Ce e cu tine, o, fiu al regelui, de slăbeşti aşa din zi în zi? Ia spune-mi!” Iar Amnon i-a zis: „O iubesc pe Tamara, sora fratelui meu Abesalom”. 5 Atunci Ionadab i-a zis: „Întinde-te pe patul tău şi fă-te bolnav. Tatăl tău va veni să te vadă şi-i vei zice: – Să vină Tamara, sora mea, şi să mă hrănească cu bucăţele; să gătească bucate înaintea ochilor mei, aşa ca eu să văd şi să mănânc din mâinile ei”. 6 Iar Amnon, culcându-se s’a făcut bolnav. Şi a venit regele să-l vadă, iar el i-a zis regelui: „Să vină Tamara, sora mea, şi să facă’n văzul meu două turte şi să le mănânc din mâna ei”. 7 Atunci David a trimis acasă la Tamara, zicând: „Mergi în casa fratelui tău Amnon şi fă-i de mâncare!” 8 Şi a mers Tamara în casa lui Amnon, fratele ei; iar el era culcat. Ea a luat făină şi a frământat-o şi sub ochii lui a făcut turte şi le-a copt. 9 Apoi a luat tigaia şi i le-a pus înainte, dar el n’a vrut să mănânce. Şi a zis Amnon: „Scoateţi-i afară pe toţi de la mine!” Şi i-au scos afară de la el până la cel din urmă om.† 10 Iar el a zis către Tamara: „Adu-mi mâncarea în cămară şi voi mânca din mâna ta”. Iar Tamara a luat turtele pe care le făcuse şi i le-a adus fratelui său Amnon în odaia cu aşternut. 11 Şi l-a îmbiat să mănânce, dar el a prins-o şi i-a zis: „Vino şi culcă-te cu mine, sora mea!”† 12 Ea însă i-a zis: „Nu, fratele meu, nu mă umili, că aşa ceva nu se face în Israel; nu face această nebunie!† 13 Iar eu, eu cum îmi voi purta ocara? Iar tu vei fi în Israel ca unul din cei fără de minte. Şi acum, vorbeşte-i tu regelui, căci el nu se va împotrivi să mă dea după tine”.b 14 Amnon însă n’a vrut să asculte de cuvântul ei, ci s’a năpustit asupră-i şi a umilit-o şi s’a culcat cu ea.

15 După aceea a urât-o Amnon cu ură foarte mare, că mai mare era ura cu care o ura decât iubirea cu care o iubise. Şi i-a zis Amnon: „Scoală-te şi pleacă!”c 16 Dar Tamara i-a zis: „Nu, frate; căci răul cel din urmă, acela de a mă alunga, e mai mare decât răul cel dintâi pe care l-ai făcut cu mine”. Dar Amnon n’a vrut să asculte de vorba ei, 17 ci l-a chemat pe servul care era mai mare peste casa lui şi i-a zis: „Scoate-o afară şi încuie uşa după ea!” 18 Ea însă era îmbrăcată în haină pestriţă, căci aşa era îmbrăcămintea purtată de fiicele regelui care erau fecioare. Iar servul a scos-o afară şi a încuiat uşa după ea.

19 Iar Tamara a luat cenuşă şi şi-a presărat-o pe cap şi şi-a rupt haina pestriţă cu care era îmbrăcată şi, punându-şi mâinile pe cap, mergea aşa şi striga.† 20 Atunci Abesalom, fratele ei, a zis către ea: „Nu cumva Amnon, fratele tău, a umblat cu tine?… Acum însă taci, sora mea, căci el este fratele tău; nu-ţi frânge inima pentru fapta aceasta”. Şi a şezut Tamara, părăsită, în casa lui Abesalom, fratele ei.

21 Dar regele David a auzit de toate acestea şi s’a aprins de mânie, dar n’a vrut să strice inima lui Amnon, fiul său, pe care-l iubea fiindcă era întâiul-său-născut. 22 Iar Abesalom nu i-a vorbit nimic lui Amnon, nici de bine, nici de rău, asupra faptului că o umilise pe Tamara, sora lui.

23 Şi a fost că după doi ani de zile, la vremea când tundeau oile lui Abesalom în Baal-Haţor, care se află în Efraim, Abesalom i-a poftit pe toţi fiii regelui.d 24 Şi a venit Abesalom la rege şi i-a zis: „Iată, la robul tău este tunsul oilor; să meargă deci regele şi servii săi la robul tău”. 25 Dar regele i-a zis lui Abesalom: „Nu, fiul meu, nu vom merge noi toţi şi nu te vom împovăra”. Iar Abesalom l-a rugat cu mare stăruinţă, însă el n’a vrut să se ducă, ci doar l-a binecuvântat. 26 Atunci Abesalom a zis către el: „Dacă nu, atunci să meargă cu noi Amnon, fratele meu”. „De ce să meargă el cu tine?” i-a zis regele. 27 Dar dacă Abesalom a stăruit, el i-a învoit pe Amnon şi pe toţi fiii regelui. Iar Abesalom a făcut un ospăţ ca ospăţul unui rege. 28 Abesalom însă le-a poruncit slugilor sale, zicând: „Luaţi aminte la vremea când inima lui Amnon se va veseli de vin şi când eu vă voi spune: – Loviţi-l pe Amnon şi omorâţi-l! Nu vă temeţi; oare nu eu vă poruncesc? îmbărbătaţi-vă şi fiţi viteji!” 29 Iar slugile lui Abesalom i-au făcut lui Amnon aşa cum le poruncise Abesalom. Atunci toţi fiii regelui s’au sculat de la masă şi, aruncându-se fiecare pe catârul său, au fugit.

30 Şi a fost că la vremea când ei erau încă pe drum, a venit veste la David cum că Abesalom îi omorâse pe toţi fiii regelui şi că nici unul n’a scăpat. 31 Atunci regele s’a ridicat şi şi-a sfâşiat hainele şi s’a aşternut pe pământ; şi slujitorii lui, care-i şedeau împrejur, şi ei şi-au sfâşiat hainele. 32 Dar Ionadab, fiul lui Şama, fratele lui David, a răspuns şi a zis: „Să nu gândească domnul meu, regele, că i-a ucis pe toţi tinerii, fiii regelui, fiindcă dintre ei doar Amnon a murit; căci Abesalom îşi pusese aceasta în gând încă din ziua’n care Amnon a umilit-o pe Tamara, sora lui. 33 Acum, aşadar, domnul meu, regele, să nu pună la inimă gândul că toţi fiii regelui ar fi murit, de vreme ce doar Amnon, el singur, e mort”.

34 Şi Abesalom a fugit. Aici însă omul de strajă şi-a ridicat ochii şi a privit şi, iată, popor mult venea pe calea de pe coasta muntelui, în coborâş. Iar straja a venit şi i-a dat de veste regelui, zicând: „Am văzut oameni pe calea Bahurim, pe coasta muntelui”. 35 Atunci Ionadab a zis către rege: „Iată, fiii regelui sunt de faţă; cum a spus robul tău, aşa s’a petrecut.” 36 Şi a fost că de cum a sfârşit el vorbele acestea, iată, au sosit fiii regelui şi au ridicat glas şi au plâns. Şi însuşi regele şi toţi slujitorii lui au plâns cu plângere mare. 37 Iar Abesalom a fugit şi s’a dus la Talmai, fiul lui Amihud, regele Gheşurului. Iar regele David l-a plâns fără’ncetare pe fiul său.†

38 Aşa a fugit Abesalom şi s’a dus la Gheşur, unde a rămas vreme de trei ani. 39 Iar regele David a încetat să mai umble după Abesalom, căci se alinase de moartea lui Amnon.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.