×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Facerea

Capitolul 47

Iacob în faţa lui Faraon. Aşezarea Israeliţilor în Egipt.

1 Iosif s’a dus de l-a vestit pe Faraon, zicând: „Tatăl meu şi fraţii mei, cu turmele, cu cirezile şi cu toate ale lor, au venit din ţara Canaanului şi iată-i în ţinutul Goşen”.† 2 Dintre fraţii săi el luase cinci şi i-a înfăţişat lui Faraon. 3 Iar Faraon a zis către fraţii lui Iosif: „Cu ce vă îndeletniciţi voi?” Şi ei i-au răspuns lui Faraon: „Robii tăi sunt păstori de oi, cum au fost şi părinţii noştri”.† 4 Şi i-au mai zis lui Faraon: „Am venit să ne adăpostima în ţară pentru că nu se mai găseşte păşune pentru vitele robilor tăi, căci foamete mare bântuie’n ţara Canaanului. Fie-le acum robilor tăi să se aşeze în ţinutul Goşen”b.

5 (a) Iar Faraon a zis către Iosif: „Să se aşeze’n ţinutul Goşen! Iar dacă tu ştii că printre ei se află oameni destoinici, pune-i în fruntea turmelor mele”.
(b) Iacob şi fiii săi au venit la Iosif în Egipt. Iar Faraon, regele Egiptului, a aflat. Şi a zis Faraon către Iosif: „Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine. 6 Iată, pământul Egiptului îţi stă’nainte: aşează-i pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cel mai bun loc din ţară!”†

7 Iosif l-a adus înlăuntru pe Iacob, tatăl său, şi i l-a înfăţişat lui Faraon. Iar Iacob l-a binecuvântatc pe Faraon. 8 A zis Faraon către Iacob: „Câte sunt zilele anilor vieţii tale?” 9 Iacob i-a zis lui Faraon: „Zilele anilor vieţii mele de pribegie sunt o sută treizeci de ani. Scurte şi rele, zilele anilor vieţii mele n’au ajuns zilele anilor de viaţă ai părinţilor mei în zilele lor de pribegie”.† 10 Şi dacă l-a binecuvântat Iacob pe Faraon, a ieşit de la el. 11 Iosif dar i-a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi şi le-a dat moşied în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în pământul lui Ramses, aşa cum îi poruncise Faraon.† 12 Şi Iosif îi hrănea pe tatăl său şi pe fraţii săi şi toată casa tatălui său, dându-le tuturor după numărul celor ce ţineau de ei.

13 În toată ţara însă nu mai era pâine, căci tare mult se’nteţise foametea. Ţara Egiptului şi ţara Canaanului se istoviseră de foame. 14 Tot argintul ce se afla în ţara Egiptului şi’n ţara Canaanului l-a adunat Iosif pentru grâul pe care-l cumpărau; şi a adus Iosif tot argintul în casa lui Faraon.

15 Când cei din ţara Egiptului şi din ţara Canaanului şi-au cheltuit toţi banii, Egiptenii au venit toţi la Iosif şi au zis: „Dă-ne pâine! De ce trebuie să murim noi sub ochii tăi pentru că nu mai avem bani?” 16 Iar Iosif le-a zis: „Dacă vi s’au isprăvit banii, aduceţi-mi vitele, şi vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre”. 17 Şi ei şi-au adus vitele la Iosif, iar Iosif le-a dat pâine pe cai şi pe turme şi pe cirezi şi pe asini; în anul acela i-a hrănit cu pâine în schimbul tuturor vitelor lor.

18 Iar dacă anul acela a trecut, au venit la el în anul următor şi i-au zis: „Nu vom ascunde de domnul nostru că, de vreme ce banii ni s’au sfârşit iar vitele noastre sunt ale domnului nostru, sub ochii domnului nostru n’au mai rămas decât trupurile şi pământurile noastre. 19 De ce trebuie să murim noi sub ochii tăi, şi noi şi pământurile noastre? Cumpără-ne pentru pâine, pe noi şi pământurile noastre, iar noi şi pământurile noastre îi vom fi robi lui Faraon. Tu dă-ne sămânţă să semănăm şi să trăim şi să nu murim şi pentru ca ogoarele să nu se părăginească”.

20 Astfel a cumpărat Iosif pentru Faraon tot pământul Egiptenilor, întrucât Egiptenii şi-au vândut fiecare pământul său lui Faraon, că-i îmboldea foametea; şi toată ţara a devenit a lui Faraon. 21 Cât despre popor, şi l-a făcut luişi rob de la un capăt al Egiptului pân’la celălalt. 22 Numai pământurile preoţilor nu le-a cumpărat Iosif, căci preoţii îşi aveau mertice rânduit de Faraon şi se hrăneau din merticul pe care li-l dădea Faraon; iată de ce ei nu şi-au vândut pământul.

23 Zis-a Iosif către toţi Egiptenii: „Iată, eu v’am cumpărat astăzi pentru Faraon, pe voi şi pământul vostru. Luaţi-vă sămânţă şi semănaţi pământul. 24 Iar la seceriş să daţi a cincea parte lui Faraon, iar patru părţi să vă rămână vouă pentru semănatul ogoarelor, pentru hrana voastră şi a celor ce sunt în casele voastre şi pentru hrana copiilor voştri”. 25 Iar ei au zis: „Tu ne-ai ţinut în viaţă: Să aflăm noi milă’n ochii domnului nostru şi să-i fim robi lui Faraon!” 26 Şi din aceasta a făcut Iosif o rânduială care dăinuie până astăzi în ţara Egiptului: a cincea parte să i se dea lui Faraon; scutit era doar pământul preoţilor, care nu era al lui Faraon.

27 Astfel s’a aşezat Israel în ţara Egiptului, în ţinutul Goşen; şi s’au înstăpânit în el şi-au tot crescut şi foarte s’au înmulţit.† 28 Iacob a trăit în ţara Egiptului şaptesprezece ani; aşa că zilele lui Iacob, anii vieţii sale au fost o sută patruzeci şi şapte. 29 Şi dacă i s’a apropiat lui Israel vremea să moară, l-a chemat pe fiul său Iosif şi i-a zis: „De-am aflat eu har în ochii tăi, pune-ţi mâna sub coapsa mea spre mărturie de’ndurare şi credincioşie faţă de mine: să nu mă’ngropi în Egipt,† 30 ci fă-mă să dorm împreună cu părinţii mei; scoate-mă din Egipt şi’ngroapă-mă în mormântul lor!” Iar el a zis: „Voi face după cum ai spus!”† 31 Dar [Iacob] a zis: „Jură-mi!” Şi i s’a jurat. Şi Israel s’a închinat rezemându-se pe vârful toiaguluif.†

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.