×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Facerea

Capitolul 44

Veniamin osândit să rămână în Egipt.

1 Iosif i-a dat poruncă iconomului casei sale, zicându-i: „Umple sacii acestor oameni cu bucate cât vor putea duce, iar argintul fiecăruia să i-l pui în gura sacului.† 2 Iar cupa mea, cupa de argint, s’o pui în sacul celui mai tânăr, laolaltă cu banii lui pentru grâu”. Şi a făcut acela după cuvântul lui Iosif, după cum îi spusese el.

3 Iar dimineaţa, în revărsatul zorilor, le-au dat drumul oamenilor şi asinilor lor. 4 Dar după ce-au ieşit ei din cetate, iată că nu erau departe când Iosif a zis către iconomul casei sale: „Scoală şi fugi după oamenii aceia şi, când îi ajungi, să le zici: De ce mi-aţi răsplătit voi binele cu răul?† 5 de ce mi-aţi furat cupa de argint? nu este ea aceea din care bea stăpânul meu şi’n care ghiceştea? Rău aţi făcut ce-aţi făcut!”

6 Şi dacă i-a ajuns, le-a spus cuvintele acestea. 7 Iar ei au răspuns: „De ce grăieşte domnul astfel de cuvinte? Departe de robii tăi să fi făcut o astfel de faptă. 8 De vreme ce şi argintul pe care l-am găsit în gura sacilor noştri ţi l-am adus îndărăt tocmai din ţara Canaanului, cum era să furăm din casa stăpânului tău argint sau aur? 9 Acela dintre robii tăi la care se va găsi cupa, acela să moară!, iar noi vom fi robii domnului nostru”.† 10 El a zis: „Începând din această clipă, aşa să fie cum aţi spus: acela la care se va găsi cupa, acela va fi robul meu; iar voi, voi veţi fi fără vină”. 11 Atunci ei s’au grăbit, fiecare, să-şi dea sacul jos, şi fiecare şi-a dezlegat sacul. 12 Iar acela a căutat, începând cu cel mai vârstnic şi isprăvind cu cel mai tânăr; şi cupa a fost găsită în sacul lui Veniamin. 13 Atunci ei şi-au sfâşiat haineleb, şi-a pus fiecare sacul pe asin şi s’au întors în cetate.†

14 Iuda şi fraţii săi au intrat la Iosif, care era încă acolo, şi i-au căzut cu faţa la pământ; 15 iar Iosif le-a zis: „De ce-aţi făcut voi o faptă ca aceasta? Oare n’aţi ştiut că un om ca mine poate ghici?” 16 A zis Iuda: „Ce să-i răspundem noi domnului nostru? ce să zicem? cu ce să ne dezvinovăţim?… Dumnezeu este Cel ce a descoperit greşealac robilor tăi… Iată, acum suntem robii domnului nostru, atât noi cât şi acela la care s’a găsit cupa”. 17 Iosif însă le-a zis: „Nu, departe de mine să fac aşa ceva! Rob îmi va fi acela la care s’a găsit cupa; cât despre voi, duceţi-vă cu pace la tatăl vostru”.

18 Atunci Iuda s’a apropiat de el şi i-a zis:d „Rogu-mă, doamne!, îngăduie-i robului tău să spună o vorbă’nainte-ţi fără ca mânia ta să se-aprindă’mpotriva robului tău, căci tu eşti ca şi Faraon. 19 Doamne, tu i-ai întrebat pe robii tăi, zicându-le: – Aveţi voi tată sau frate?† 20 Iar noi i-am spus domnului nostru: – Avem tată bătrân, cu un fiu mai mic, copilul bătrâneţelor sale; fratele acestuia a murit şi numai el a rămas de la mama sa, şi tatăl său îl iubeşte. 21 Iar tu ai zis către robii tăi: – Aduce-ţi-l pe acela la mine, ca să-l învăluie ochii mei!e 22 Atunci noi i-am spus domnului nostru: – Băiatul nu-şi poate părăsi tatăl; dacă şi-ar părăsi el pe tatăl său, acesta ar muri. 23 Tu însă ai zis către robii tăi: – Dacă nu va veni cu voi fratele vostru cel mai mic, la mine nu veţi mai ajunge!…† 24 Şi a fost că dacă ne-am întors noi la robul tău, tatăl nostru, i-am povestit vorbele domnului meu. 25 Iar când tatăl nostru ne-a zis: – Duceţi-vă încă o dată de mai cumpăraţi ceva bucate!,† 26 noi i-am răspuns: – Nu ne mai putem duce; dacă însă fratele nostru cel mai mic e cu noi, atunci ne ducem, fiindcă nu mai putem să vedem faţa acelui om dacă nu va veni cu noi şi fratele nostru cel mai mic. 27 Atunci robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: – Voi ştiţi că femeia mea mi-a născut doi fii; 28 unul s’a dus de la mine, şi eu am zis: De bună seamă, a fost sfâşiat!… Şi nu l-am mai văzut până’n ziua de azi.† 29 Aşadar, dacă şi pe acesta-l veţi lua de dinaintea feţei mele şi i se va întâmpla lui ceva rău pe drum, atunci cu întristare îmi veţi pogorî cărunteţile în locaşul morţilor…† 30 Şi acum, dacă eu mă voi întoarce la robul tău, tatăl nostru, fără să fie cu noi băiatul de al cărui suflet e legat sufletul său, 31 atunci, de’ndată ce va vedea că băiatul nu-i cu noi, el va muri, iar robii tăi cu’ntristare vor pogorî cărunteţile robului tău, părintele nostru, în locaşul morţilor.† 32 Or, tocmai eu, robul tău, eu l-am luat pe băiat de la părintele nostru şi am zis: – Dacă nu ţi-l voi aduce şi nu-l voi pune în faţa ochilor tăi, vinovat să fiu eu faţă de părintele meu în toate zilele vieţii mele…† 33 Acum, aşadar, să rămână robul tău, în locul băiatului, rob la domnul meu, iar băiatul să se ducă împreună cu fraţii săi. 34 Fiindcă eu, cum mă voi duce eu la părintele nostru fără ca băiatul să fie cu noi? Nu, nu vreau să văd nefericirea ce s’ar năpusti asupra părintelui meu!”

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.