×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Facerea

Capitolul 43

A doua călătorie a fraţilor lui Iosif în Egipt.

1 Dar foametea se’nteţea pe pământ. 2 Şi a fost că dac’au isprăvit ei de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis: „Duceţi-vă din nou de ne cumpăraţi ceva bucate!” 3 Dar Iuda i-a grăit: „Cu jurământ ni s’a jurat nouă omul acela când a zis: – La mine nu veţi mai ajungea dacă fratele vostru cel mai mic nu-i cu voi… 4 Aşadar, dacă-l trimiţi cu noi pe fratele nostru, ne vom coborî [în Egipt] să-ţi cumpărăm bucate; 5 dar dacă nu-l trimiţi pe fratele nostru cu noi, nu ne vom coborî, căci omul ne-a spus-o: – La mine nu veţi mai ajunge dacă fratele vostru cel mai mic nu-i cu voi!” 6 Israel a zis: „De ce mi-aţi făcut voi mie răul acesta, de a-i fi spus acelui om că mai aveţi un frate?…”. 7 Ei au răspuns: „El, omul acela, este cel ce ne-a întrebat despre noi şi despre neamul nostru: – Tatăl vostru mai trăieşte? mai aveţi voi vreun frate?… Noi i-am răspuns după cum ne-a întrebat. De unde era să ştim noi că el ne va zice: – Aduceţi-l pe fratele vostru!?…”. 8 Iuda însă a zis către Israel, tatăl său: „Trimite băiatul cu mine, şi ne vom ridica şi vom merge ca să trăim şi să nu murim, atât noi cât şi tu şi cei ce sunt în grija noastră. 9 Îl iau eu pe răspunderea mea; din mâna mea să-l ceri. Dacă nu ţi-l aduc şi nu ţi-l voi înfăţişa, vinovat să fiu eu faţă de tine în toate zilele vieţii mele; 10 că de n’am fi zăbovit atât, ne-am fi întors acum a doua oară”.

11 A zis atunci Israel, tatăl lor: „Dacă-i pe-aşa, ei bine, faceţi aşa: luaţi în tărhaturile voastre câte ceva din roadele pământului şi duceţi-i-le omului în dar: puţin balsam şi puţină miere, tămâie şi smirnă şi migdale şi alune. 12 Luaţi cu voi argint de două ori mai mult; duceţi cu voi argintul care v’a fost pus înapoi în sacii voştri: poate c’a fost o greşeală.

13 Luaţi-l pe fratele vostru şi porniţi la drum: întoarceţi-vă la omul acela. 14 Iar Dumnezeul meub să vă dea trecere pe lângă omul acela, ca să vi-l dea şi pe celălalt frate al vostru, şi pe Veniamin. Cât despre mine, de-mi va fi dat să rămân fără copii, să rămân!”

15 Şi luând bărbaţii cu ei aceste daruri, au luat şi argint de două ori mai mult, l-au luat şi pe Veniamin, au pornit la drum şi s’au coborât în Egipt şi i s’au înfăţişat lui Iosif. 16 Dar când Iosif l-a văzut între ei şi pe Veniamin, fratele său cel de-o mamă, a zis către iconomul casei sale: „Adu-i pe oamenii aceia în casă, şi’njunghie din vite şi găteşte, pentru că oamenii vor prânzi cumine!” 17 Iar omul a făcut aşa cum îi spusese Iosif, şi i-a adus pe oameni în casa lui Iosif.

18 Iar oamenii, văzând că sunt aduşi în casa lui Iosif, au zis: „Din pricina argintului ce ne-a fost înapoiat în saci data trecută, de-aceea ne duc înlăuntru, ca să ne găsească pricină, să se arunce asupra noastră, să ne facă robi şi să ne ia asinii”. 19 Şi apropiindu-se ei de iconomul casei lui Iosif, i-au vorbit în uşa casei şi i-au zis: 20 „Rugămu-ne, domnule…, a mai fost o dată când noi ne-am coborât aici să cumpărăm bucate; 21 dar a fost că dac’am ajuns la locul de popas şi ne-am dezlegat sacii, iată că argintul fiecăruia era’n gura sacului său, argintul nostru’n chiar greutatea lui; aşa că l-am adus acum îndărăt, noi cu mâinile noastre; 22 iar pentru cumpărat bucate am adus alţi bani; nu ştim cine ne-a pus nouă argintul în sacii noştri”. 23 Iar acela le-a zis: „Fiţi pe pace, nu vă temeţi: Dumnezeul vostru şi Dumnezeul părinţilor voştri este Cel ce’n sacii voştri v’a pus vouă comoară. Cât despre argintul vostru, e la mine’n toată rânduiala”. Şi le-a adus pe Simeon.

24 Şi le-a adus apă să-şi spele picioarele, iar pentru asinii lor a dat nutreţ. 25 Iar ei şi-au pregătit darurile pentru când avea să vină Iosif la amiază, căci aflaseră că vor prânzi acolo. 26 Când Iosif a venit acasă, ei în casă i-au înfăţişat darurile pe care le aveau în mâini şi i s’au închinat cu faţa pân’ la pământ. 27 Iar el i-a întrebat: „Cum vă aflaţi?” Apoi a zis: „Dar bătrânul vostru tată, de care mi-aţi vorbit deunăzi, e sănătos? mai trăieşte?”c 28 Ei au zis: „Robul tău, tatăl nostru, e sănătos, încă trăieşte”. Şi Iosif a zis: „Binecuvântat de Dumnezeu este omul acela!” Iar ei s’au plecat şi i s’au închinat. 29 Dar dacă Iosif şi-a ridicat ochii, l-a văzut pe Veniamin, fratele său de-o mamă, şi a zis: „El e fratele vostru cel mai mic, pe care mi-aţi spus că-l veţi aduce la mine?”… Şi a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!”d 30 Dar Iosif era atât de tulburat încât de dragul fratelui său i se zbătea inima şi-l podidea plânsul. Şi a fugit în odaie şi a plâns acolo. 31 Apoi, spălându-şi faţa, a ieşit; şi, stăpânindu-se, a zis: „Aduceţi bucatele!”

32 Şi lui i s’a pus de-o parte, lor de-o parte, şi tot de-o parte Egiptenilor care mâncau cu el, din pricină că Egiptenii nu pot să mănânce la un loc cu Evreii, aceasta fiind pentru Egipteni o nelegiuire. 33 Ei s’au aşezat în faţa lui, cel întâi-născut după dreptul vârstei sale şi cel mai tânăr după tinereţea lui; şi oamenii aceştia se uitau cu mirare unul la altul. 34 El le-a dat porţii din bucatele de la masa lui, dar porţia lui Veniamin era de cinci ori mai mare decât a fiecăruia din ceilalţi. Şi au băut şi s’au veselit cu el.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.