×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Facerea

Capitolul 32

Iacob, la Mahanaim, îşi pregăteşte întâlnirea cu Esau. Iacob se luptă cu Dumnezeu.

1 Iar Iacob s’a dus în drumul său. Şi cătând el cu ochii, a văzut oştirea lui Dumnezeu adunată’ntr’o tabără; şi îngerii lui Dumnezeu i-au ieşit în întâmpinare.† 2 Şi dacă i-a văzut Iacob, a zis: „Asta-i tabăra lui Dumnezeu!” Şi i-a pus acelui loc numele Mahanaim, adică Două-taberea.

3 Iar Iacob a trimis înaintea lui nişte soli la Esau, fratele său, în ţinutul Seir din ţara Edomului,† 4 şi le-a poruncit, zicând: „Iată cum veţi vorbi către domnul meu Esau: Aşa grăieşte robul tău Iacob: Am locuit împreună cu Laban şi am zăbovit la el până acum. 5 Am boi şi asini, oi, slugi şi slujnice, şi am trimis să-l vestească pe domnul meu Esau, pentru ca robul tău să afle bunăvoinţă în ochii tăi”. 6 Şi dacă solii s’au întors la Iacob, i-au spus: „Am fost la fratele tău Esau; iată, el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de oameni”.†

7 Iar Iacob s’a înspăimântat foarte şi s’a descumpănitb. A împărţit oamenii care erau cu el, boii, oile şi cămilele în două tabere 8 şi a zis: „Dacă Esau dă năvală asupra unei tabere şi o nimiceşte, să scape tabăra cealaltă”.

9 Apoi Iacob a zis: „Doamne, Dumnezeul părintelui meu Avraam şi Dumnezeul tatălui meu Isaac, Tu, Cel ce mi-ai zis: Întoarce-te în ţara ta de naştere, şi Eu îţi voi face bine!,† 10 nu sunt vrednic de toate’ndurările şi de toată credincioşia pe care Tu le-ai săvârşit faţă de robul Tău; că numai cu toiagul am trecut Iordanul acesta, iar acum am devenit Două-tabere. 11 Scapă-mă dar de mâna fratelui meu, de mâna lui Esau; că mă tem ca nu cumva el să vină şi să mă lovească, pe mine şi pe aceste mame cu copii.

12 Că Tu eşti Cel ce ai zis: Mult bine îţi voi face, iar neamul ţi-l voi face ca nisipul mării, că nu va putea fi numărat din pricina mulţimii”.†

13 Şi a rămas acolo în noaptea aceea. Apoi a luat din bunurile sale şi i-a trimis daruri fratelui său Esau: 14 două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci, 15 treizeci de cămile cu lapte şi mânjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de asine şi zece asini. 16 Şi pe fiecare din aceste turme le-a dat, una câte una, în seama slugilor sale; şi le-a zis slugilor sale: „Treceţi înaintea mea, iar între turme lăsaţi o anume depărtare”c. 17 Celui dintâi i-a poruncit, zicând: „Când te va întâlni fratele meu Esau şi te va întreba: Al cui eşti tu?, unde te duci?, ale cui sunt acestea ce merg înaintea ta?,† 18 tu să zici: Ale robului tău Iacob; e un dar trimis lui Esau, stăpânul meu; iată că vine şi el după noi!” 19 Aceeaşi poruncă i-a dat-o Iacob şi celei de a doua slugi, şi celei de a treia, şi tuturor celor ce mergeau cu turmele: „Aşa să-i spuneţi lui Esau când îl veţi întâlni; 20 veţi zice: Iată că şi robul tău Iacob vine după noi”. Căci el îşi zicea: Îl voi îmblânzi cu darurile ce-mi merg înainte, şi numai după aceea îi voi vedea faţa; poate că aşa îmi va face o bună primire.† 21 Şi au pornit darurile înaintea lui, iar el a rămas în noaptea aceea în tabără. 22 Dar peste noapte s’a sculat, le-a luat pe cele două femei ale sale şi pe cele două roabe şi pe cei unsprezece copii ai săi şi a trecut Iabocul prin vad. 23 I-a luat şi i-a trecut râul; au trecut apoi şi toate bunurile lui.

24 Şi dac’a rămas Iacob singur, Cinevad S’a luptat cu el până’n revărsatul zorilor.† 25 Văzând însă Acela că nu-l poate răpune, i-a atins încheietura şoldului, iar încheietura şoldului lui Iacob a amorţit în timp ce acesta se lupta cu El. 26 Şi El i-a zis: „Lasă-Mă să plec, că s’au ivit zorile!” [Iacob] I-a răspuns: „Nu-Ţi dau drumul până nu mă vei binecuvânta!” 27 Acela i-a zis: „Care-ţi este numele?” Şi el a zis: „Iacob”. 28 Zisu-i-a Acela: „De-acum nu-ţi va mai fi numele Iacob, ci Israel te vei numi, pentru că ai fost tare cu Dumnezeu; şi cu oamenii puternic vei fi”e.† 29 A întrebat şi Iacob, zicând: „Spune-mi numele Tău!” Iar Acela a zis: „De ce’ntrebi tu de numele Meu? El e minunat”f. Şi chiar acolo l-a binecuvântat.† 30 Iacob a numit locul acela cu numele Penuelg, „căci [şi-a zis el] L-am văzut pe Dumnezeu faţă către faţă şi mântuit a fost sufletul meu!”

31 Soarele răsărea deasupră-i când trecuse de Penuel, dar el şchiopăta din pricina şoldului. 32 De aceea nici până astăzi fiii lui Israel nu mănâncă muşchiulh acela ce amorţise’n încheietura şoldului, pentru că Acel Cineva a atins încheietura şoldului lui Iacob în dreptul acelui muşchi şi l-a amorţit.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.