×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

EPISTOLA I-A A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL CĂTRE CORINTENI

Capitolul 15

Învierea Domnului şi învierea noastră.

1 Vă aduc aminte, fraţilor, de Evanghelia pe care v’am binevestit-o, pe care aţi primit-o, întru care şi staţi,

2 Prin care şi sunteţi mântuiţi; vă aduc aminte cu ce cuvinte v’am propovăduit-o – dacă o ţineţi cu tărie, afară numai dacă n’aţi crezut în deşert:

3 V’am dat, întâi de toate, să ştiţi ceea ce am primit şi eu, că Christos a murit pentru păcatele noastre, potrivit scripturilor;

4 Şi că s’a îngropat şi a înviat a treia zi, potrivit scripturilor;

5 Şi s’a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece.

6 În urmă s’a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar câţiva au adormit;

7 După aceea, s’a arătat lui Iacob, apoi tuturor apostolilor;

8 Iar la urma tuturor, ca născutului fără de vreme, mi s’a arătat şi mie.

9 Căci dintre apostoli eu sunt cel mai mic, ca unul care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu.

10 Ci prin darul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi darul lui hărăzit mie n’a fost zadarnic, ba am muncit mai mult decât ei toţi. Totuşi nu eu, ci darul lui Dumnezeu care este cu mine.

11 Deci, fie că eu, fie că ei, noi aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut.

12 Iar de vreme ce Christos se propovădueşte că a înviat din morţi, cum zic unii, printre voi, că nu este o înviere a morţilor?

13 Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Christos n’a înviat.

14 Şi dacă Christos n’a înviat, deşartă este atunci predica noastră, deşartă este şi credinţa voastră.

15 Ba încă ne dovedim şi martori mincinoşi faţă cu Dumnezeu, căci am mărturisit, împotriva lui Dumnezeu, că a înviat pe Christos, pe care nu l-a înviat, dacă, cu adevărat, morţii nu în viază.

16 Căci, dacă morţii nu înviază, nici Christos n’a înviat.

17 Iar dacă Christos n’a înviat, zadarnică este credinţa voastră. Sunteţi şi acum în păcatele voastre;

18 Şi atunci pierduţi sunt şi cei ce au adormit întru Christos.

19 Iar dacă nădejdea noastră în Christos este numai pentru viaţa aceasta, suntem mai dc plâns deoât toţi oamenii.

20 Acum însă Christos a înviat din morţi, fiind pârga învierii celor adormiţi.

21 Că de vreme ce printr’un om a venit moartea, tot printr’un om şi învierea morţilor.

22 Şi precum întru Adam toţi mor, aşa şi întru Christos toţi vor învia.

23 Ci fiecare în rândul cetei sale: pârga este Christos; apoi cei ai lui Christos, la venirea lui.

24 După aceea, fi-va sfârşitul, când Domnul va da împărăţia lui Dumnezeu şi Tatăl, când va nimici orice domnie şi orice stăpânire şi orice putere.

25 Căci el trebue să împărătească până ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi, sub picioarele sale.

26 Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit este moartea.

27 Căci toate le-a supus sub picioarele lui. Dar când zice Scriptura că toate i-au fost supuse, învederat este că afară de Cel care i-a supus lui toate.

28 Iar când toate se vor supune lui, atunci şi Fiul însuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate, ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

29 Altfel, ce vor face cei care se botează pentru morţi? Dacă morţii nu înviază nicidecum, pentru ce se mai botează pentru ei?

30 De ce mai suntem şi noi în primejdie în fiecare ceas?

31 Zilnic îmi stă moartea în faţă! V’o spun, fraţilor, pe slava pe care o am pentru voi, întru Christos Iisus, Domnul nostru.

32 Dacă numai din încredinţare omenească m’am luptat în Efes cu fiarele sălbatice, care îmi este folosul? Dacă morţii nu înviază, să bem şi să mâncăm, căci mâine vom muri!

33 Nu vă lăsaţi înşelaţi: tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.

34 Treziţi-vă cum se cade şi nu păcătuiţi. Căci sunt unii între voi care nu au cunoştinţă de Dumnezeu. O spun spre ruşinea voastră.

35 Dar va zice cineva: Cum înviază morţii? Şi cu ce trup au să vie?

36 Nebun ce eşti! Tu ce semeni nu dă viaţă, dacă nu va fi murit.

37 Şi ce semeni? Nu trupul ce va să fie îl semeni, ci numai grăunţul gol, dacă se întâmplă de grâu, sau de altceva din celelalte;

38 Iar Dumnezeu îi dă un trup, după a sa voinţă, fiecărei seminţe un trup al ei.

39 Nu toate trupurile sunt la fel, ci un fel este trupul omenesc, un fel este trupul dobitoacelor, un fel este trupul zburătoarelor, alt fel este trupul peştilor.

40 Sunt apoi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este mărirea celor cereşti, şi alta a celor pământeşti.

41 Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Iar stea de stea se deosebeşte în strălucire.

42 Aşa este şi cu învierea morţilor: Se seamănă trupul întru stricăciune, înviază întru nestricăciune;

43 Se seamănă întru necinste, înviază întru mărire; se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere;

44 Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Că de este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.

45 Precum şi este scris: Făcutu-s’a Adam, omul dintâi, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă.

46 Dar nu cel duhovnicesc este întâiul, ci firescul, după aceea cel duhovnicesc.

47 Omul cel dintâi, luat din pământ, e pământesc; omul cel de-al doilea este din cer.

48 Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.

49 Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, purta-vom şi chipul celui ceresc.

50 Aceasta însă o zic, fraţilor: carnea şi sângele nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea.

51 Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom adormi, dar toţi vom fi schimbaţi.

52 într’o fărâmă, într’o clipeală de ochi, la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii se vor scula fără stricăciune, iar noi vom fi schimbaţi.

53 Fiindcă trebue ca acest trup stricăcios să se îmbrace întru nestricăciune şi acest trup muritor să se îmbrace întru nemurire.

54 Iar când acest trup stricăcios se va îmbrăca întru nestricăciune şi acest trup muritor se va îmbrăca întru nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: Moartea a fost înghiţită de biruinţă.

55 Moarte, unde este biruinţa ta? Moarte, unde este boldul tău?

56 Şi boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea.

57 Dar, mulţumită lui Dumnezeu, celui ce ne dă nouă biruinţa, prin Domnul nostru Iisus Christos!

58 Drept aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi statornici, neclătinaţi, sporind în lucrul Domnului, pururea, bine ştiind că osteneala voastră nu este deşartă întru Domnul.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.